În versiunea de bază, modelul hatchback derivat produs
la uzina din Piteşti se va vinde la un preţ mai mic de 6.400 de euro.
Preţul de bază al modelului Renault derivat din Sandero va fi mai mic decât al Loganului, a spus ieri Christian Esteve, preşedintele regiunii Euromed a grupului. Logan berlină costă, în versiunea de bază, circa 6.400 de euro. „Derivatul“ este deja produs la Piteşti şi va fi lansat pe piaţă în toamnă.
„Aceasta este promisiunea pe care am făcut-o, de a lansa un hatchback cu un preţ mai mic decât al Loganului şi o vom respecta“, a spus Esteve. Cel mai probabil, versiunea full-options a hatchback-ului derivat din Sandero va fi mai scumpă decât actuala berlină. Sandero a fost lansat anul trecut la Salonul Auto de la Frankfurt şi a început să fie vândut în America de Sud, la sfârşitul lui 2007. Modelul produs în România este destinat în principal pieţelor emergente din regiune.
Renault, ridicat de maşina românească
Dacia a realizat cea mai bună marjă operaţională din grupul Renault, a anunţat ieri Carlos Ghosn, preşedintele grupului Renault-Nissan, în cadrul conferinţei de presă în care au fost prezentate rezultatele financiare ale grupului aferente anului trecut. Marja operaţională a Dacia - cel mai important indicator de pe foaia de bilanţ, care arată profitul realizat din activitatea de bază a companiei
- a crescut la 8% (faţă de 6% cu un an înainte), în timp ce grupul Renault a afişat o marjă operaţională de 3,3%.
„Logan este foarte profitabil pentru grupul Renault. Logan a tras Renault în sus, în 2007“, a precizat Ghosn, care a explicat că dezvoltarea modelului lansat în urmă cu patru ani pe platforma de la Piteşti nu se face doar în volum, ci şi ca profitabilitate. Marja operaţională a gamei Logan s-a ridicat la 6%. „Anul 2007 a fost unul dificil“, a spus Carlos Ghosn.
„Creşterea preţului energiei, volatilitatea cursurilor de schimb şi vânzările mediocre de automobile în Europa ne-au creat un climat economic defavorabil“, a detaliat preşedintele producătorului francez. Pentru 2008, compania îşi propune să ajungă la un profit de 4,5% şi să devină al treilea producător de automobile din lume, după încheierea parteneriatului cu ruşii de la Avtovaz. Alianţa Renault-Nissan-Avtovaz ar urma să producă anual peste 7 milioane de autoturisme.
„Loganizarea“ Renault
Modelul Logan „trage“ în sus marja operaţională a grupului francez, dar afectează imaginea companiei la capitolul calitate, a comentat ieri presa franceză, care a vorbit despre „loganizarea“ Renault. Carlos Ghosn a respins afirmaţiile, deşi a admis că anul trecut a fost foarte bun pentru model. „Nu există un plan de loganizare a Renault. Logan a crescut foarte mult în ultimii ani şi în 2007 cu precădere, dar pentru acest an Renault pregăteşte o revenire pe segmentul calităţ ii, prin îmbogăţirea gamei Megane“.
Lupta pentru cota de piaţă
Declinul vânzărilor Dacia pe piaţa locală va trebui să se oprească, întrucât producătorul nu îşi mai permite să piardă cota de piaţă, a apreciat, ieri, preşedintele regiunii Euromed, Christian Esteve. Potrivit acestuia, cota de piaţă a Dacia a coborât sub 30% în România din cauza intrării unui număr mare de maşini second-hand pe piaţă (circa 150.000 de unităţi, potrivit APIA), dar şi a scumpirii creditelor, ceea ce face tot mai dificilă achiziţionarea unui automobil.
În schimb, exporturile Dacia au crescut cu 45% în volum anul trecut. „Voi pune presiune pe managerii Dacia, ca vânzările să nu mai scadă. Nu ne mai permitem acest lucru“, a spus Esteve. România este cea mai eficientă ţară din grupul Renault din punct de vedere al costurilor, mai eficiente chiar decât Turcia, a spus Esteve. Cu toate acestea, grupul francez nu intenţionează să mai deschidă o platformă de producţie după 2009, când va fi atinsă capacitatea maximă de producţie, de 400.000 de unităţi.
Dacia se schimbă la faţă într-o lună
Noul
logo al Dacia va fi făcut public oficial la Salonul Auto de la Geneva de luna viitoare şi va fi lansat pe piaţă imediat dupa eveniment, ne-a declarat ieri Esteve. EVZ a publicat, în urmă cu două saptămâni, un „prototip“ al noii identităţi vizuale la care Dacia lucrează în prezent. Potrivit informaţiilor EVZ, noul logo este o combinaţie între identităţile vizuale ale Renault şi Nissan, aplicate pe vechea siglă Dacia. „Dacia a ajuns la un nou stadiu, şi de aici necesitatea de a schimba logoul“, a spus Esteve.
NEGOCIATORUL
Noul şef regional al Renault a condus cumpărarea Dacia
Christian Esteve, noul preşedinte al regiunii Euromed al Renault (din care face parte şi România) a condus comisia de negociere în privatizarea Dacia şi a susţinut ţara noastră în procesul de alegere a viitorului sediu al centrului de inginerie Renault.
La Renault Technologie Roumanie, cel mai mare centru de inginerie al grupului francez după cel din Paris, vor fi create noile modele de autoturisme şi vor fi angajaţi 3.500 de ingineri. Investiţ ia companiei în acest proiect se ridică la 100 de milioane de euro. Algeria, Bulgaria, Maroc, România, Rusia, Tunisia şi Turcia - acestea sunt ţările pe care Renault le reuneşte sub numele Euromed.
Peste aceste şapte ţări a fost numit şef fostul director general al Dacia. Esteve a ajuns în România în 1998 şi şi-a încheiat mandatul în 2003. În această perioadă, a negociat cu autorităţ ile române intrarea producătorului auto în portofoliul Renault şi a condus direcţia financiară a Dacia (poziţie de director adjunct). A devenit director general al Dacia în septembrie 2002, în locul lui Constantin Stroe, şi a condus compania până în vara lui 2003, când a fost înlocuit de actualul director al companiei, François Fourmont.
Reduceri de personal şi la Logan În cei cinci ani de mandat la Dacia, Esteve a negociat vânzarea Dacia către Renault, s-a ocupat de lansarea proiectului Logan şi a pregătit producătorul de autoturisme pentru intrarea pe profit, după o perioadă dezastruoasă din punct de vedere financiar.
„În ziua aprobării ordonanţei de guvern, pe 30 iunie 1999, aşteptam cu domnul Esteve documentul pentru care negociasem atâta timp. Când a venit, am avut un şoc: o greşeală de tipar «a mutat» data
emiterii ordonanţei de guvern pe 30 iulie 1999“, îşi aminteşte Constantin Stroe unul dintre momentele mai puţin plăcute ale şederii lui Esteve la Dacia.
Acelaşi Esteve a gestionat procesul de înlocuire a utilajelor din fabrica de la Mioveni, cel de restrângere a operaţiunilor şi de concediere a 16.800 de angajaţi. În mandatul său, Dacia nu a reuşit să treacă pe profit. S-a întâmplat însă la un an după plecarea lui Esteve în poziţia de secretar general adjunct al grupului Renault. Dacia continuă să fie profitabilă de atunci. „Venirea lui Esteve la şefia regiunii Euromed nu poate fi decât un lucru foarte bun pentru România, care este pentru el o a doua casă“, ne-a spus Constantin Stroe.
CV
Christian Esteve
> S-a născut pe 4 iunie 1949 în Alger (Algeria)
> A absolvit Şcoala de Înalte Studii Comerciale (HEC)
> Şi-a început cariera în 1973 ca ata- şat comercial la Ambasada Franţei din Venezuela, devenind apoi angajat al biroului
parizian Worms Bank.
> În 1984, intră în Direcţia financiară Renault, iar în scurtă vreme este numit - mai întâi - director financiar şi apoi director general Renault în Marea Britanie.
> În 1991, primeşte funcţia de director al sucursalelor Renault Franţa, apoi pe cea de director comercial DIAC, în 1996.
> Însărcinat cu negocierile de cumpărare a mărcii Dacia în 1998, Christian Esteve devine, un an mai târziu, director general adjunct Dacia, apoi director general, în 2002. În octombrie 2003 preia postul de secretar general adjunct al grupului Renault.
> Este Cavaler al Legiunii de Onoare. > Din 2 ianuarie 2008 este numit în Comitetul de Direcţie Renault, ca şef al regiunii Euromed (Algeria, Bulgaria, Maroc, România, Rusia, Tunisia şi Turcia).
vineri, 20 martie 2009
BNR schimbă ţinta
Ne mai putem bucura ani buni de creşterea economică înainte de a afla ce înseamnă recesiunea.
Banca Naţională a revizuit recent ţinta de inflaţie pentru 2008: 5,9%. O ţintă mai realistă, chiar pesimistă, s-au grăbit unii să spună.
Dacă va fi atinsă, inflaţia din acest an va fi mai mică decât cea din 2007, ceea ce ar putea însemna că anul trecut a fost doar un accident, iar procesul de dezinflaţie poate să continue. Şi sunt multe şanse ca preţurile să crească în acest an mai încet decât anul trecut: după o iarnă bogată în precipitaţii, e puţin probabil să mai avem o secetă asemănătoare cu cea din 2007; Guvernul a anunţat că nu mai are de gând să dea curs oricăror cereri de creşteri de salarii; pe plan extern, e improbabil că preţul petrolului ar mai putea creşte în acelaşi ritm ca anul trecut. Dacă aceste premise vor fi respectate, prognoza Băncii Naţionale pare una realistă.
Nu se poate face abstracţie însă de problemele existente pe pieţele financiare internaţionale: o posibilă recesiune în America şi influenţele acesteia asupra pieţei europene. Economia românească este strâns legată de economiile europene: cam 70% din comerţul nostru exterior e legat de spaţiul european. O scădere a cererii în acest spaţiu va determina şi mai puţine cumpărări de la firmele româneşti.
Acest fapt ar putea determina o încetinire a creşterii economice, dar nu neapărat şi majorarea preţurilor pe piaţa internă. Totuşi, economia românească nu este atât de vulnerabilă pe cât o prezintă unii analişti străini în ultimele luni. Deficitul de cont curent este inevitabil în cazul unei economii care creşte în ritmul cunoscut de economia românească în ultimii nouă ani.
Banca Naţională a revizuit recent ţinta de inflaţie pentru 2008: 5,9%. O ţintă mai realistă, chiar pesimistă, s-au grăbit unii să spună.
Dacă va fi atinsă, inflaţia din acest an va fi mai mică decât cea din 2007, ceea ce ar putea însemna că anul trecut a fost doar un accident, iar procesul de dezinflaţie poate să continue. Şi sunt multe şanse ca preţurile să crească în acest an mai încet decât anul trecut: după o iarnă bogată în precipitaţii, e puţin probabil să mai avem o secetă asemănătoare cu cea din 2007; Guvernul a anunţat că nu mai are de gând să dea curs oricăror cereri de creşteri de salarii; pe plan extern, e improbabil că preţul petrolului ar mai putea creşte în acelaşi ritm ca anul trecut. Dacă aceste premise vor fi respectate, prognoza Băncii Naţionale pare una realistă.
Nu se poate face abstracţie însă de problemele existente pe pieţele financiare internaţionale: o posibilă recesiune în America şi influenţele acesteia asupra pieţei europene. Economia românească este strâns legată de economiile europene: cam 70% din comerţul nostru exterior e legat de spaţiul european. O scădere a cererii în acest spaţiu va determina şi mai puţine cumpărări de la firmele româneşti.
Acest fapt ar putea determina o încetinire a creşterii economice, dar nu neapărat şi majorarea preţurilor pe piaţa internă. Totuşi, economia românească nu este atât de vulnerabilă pe cât o prezintă unii analişti străini în ultimele luni. Deficitul de cont curent este inevitabil în cazul unei economii care creşte în ritmul cunoscut de economia românească în ultimii nouă ani.
Replica Romgaz. Patriciu vrea sa preia zacamintele de gaze ale României
De doua zile, compania Romgaz a devenit tinta unei serii de „atacuri“ din partea lui Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol. Directorul producatorului de gaz, Jakab Alexa, sustine ca miza este chiar preluarea zacamintelor Romgaz, pe care ar dori-o presedintele grupului Rompetrol.
„Razboiul“ declaratiilor pe marginea viitorului companiei
Romgaz continua, dupa ce omul de afaceri Dinu Patriciu a „atacat“ la scena deschisa, sustinand ca producatorul de gaze
„este o scoica tare a economiei romanesti, care trebuie sparta“. Ieri, directorul Romgaz, Jakab Alexa, a dat o noua
replica si a venit cu detalii „din casa“. El sustine ca Patriciu este interesat de depozitul
de gaze Roman-Margineni, din judetul Neamt, proiect pentru care si-au aratat disponibilitatea si rusii de la Gazprom. „Eu cu domnul Patriciu am avut pâna acum trei întâlniri în legatura cu depozitul Roman-Margineni, de care dânsul s-a aratat de mai multe ori interesat.
Am semnat un memorandum de intelegere, de confidentialitate, de un an jumatate, doi“, a declarat oficialul Romgaz, citat de NewsIn. Initiativa unei colaborari intre Rompetrol si Romgaz nu a avut-o insa reprezentantul companiei de stat, ci Dinu Patriciu, care a venit cu o asemenea solicitare. Mai departe, reprezentantul statului a impus anumite conditii. „Acum depinde de dânsul (n.r., Dinu Patriciu) ce decizie va lua. Le-am propus o colaborare, la fel ca si companiei Gazprom, si le-am pus aceleasi conditii. Dar, desi Gazprom declara ca sunt interesati de depozitul de la Roman-Margineni, vad ca apoi o lasa mai moale. Vin si apoi pun alte conditii“, sustine Jakab. Cu toate acestea, presedintele Rompetrol a afirmat ca nu este în nici un fel interesat de Romgaz. Nici macar declaratiile sale referitoare la privatizarea licentelor companiei de gaze nu au legatura cu afacerile, fiind „doar o remarca de bun- simt“.
Intentia Rompetrol de a participa impreuna cu Romgaz la construirea unui depozit de gaze la Margineni nu este decat un proiect, mai mult sau mai putin realizabil. Interesele lui Dinu Patriciu legate de profitabilul producator de gaze sunt cu totul altele, cel putin asa crede Jakab Alexa. „M-au deranjat afirmatiile domnului Patriciu când a spus ca Romgaz trebuie sparta. Problema e ca cineva doreste ca Romgaz sa fie sparta. Domnul Patriciu stie bine de ce a facut acele afirmatii. Dinu Patriciu nu poate prelua tot Romgazul, asta e cert, el vrea doar zacamintele“, a declarat directorul companiei de stat. Acesta considera ca mentinerea unui actionariat de stat reprezinta „deocamdata singura pârghie care poate controla strategia României pentru siguranta alimentarii cu gaz a României“.
Jakab i-a dat replica lui Patriciu si in privinta pretului gazelor, dupa ce omul de afaceri a declarat ca romanii platesc mult pentru gaze din cauza monopolului detinut de Romgaz si Transgaz. „Patriciu stie ca este o întelegere cu Uniunea Europeana unde s-au impus niste termene, prin care România trebuie sa alinieze pretul gazelor. Pâna la 1 ianuarie trebuie sa se faca deja alinierea. Este si o decizie politica despre cum se va compensa aceasta marire, daca si cum trebuie sa se faca“, a mai mentionat directorul Romgaz.
„Razboiul“ declaratiilor pe marginea viitorului companiei
Romgaz continua, dupa ce omul de afaceri Dinu Patriciu a „atacat“ la scena deschisa, sustinand ca producatorul de gaze
„este o scoica tare a economiei romanesti, care trebuie sparta“. Ieri, directorul Romgaz, Jakab Alexa, a dat o noua
replica si a venit cu detalii „din casa“. El sustine ca Patriciu este interesat de depozitul
de gaze Roman-Margineni, din judetul Neamt, proiect pentru care si-au aratat disponibilitatea si rusii de la Gazprom. „Eu cu domnul Patriciu am avut pâna acum trei întâlniri în legatura cu depozitul Roman-Margineni, de care dânsul s-a aratat de mai multe ori interesat.
Am semnat un memorandum de intelegere, de confidentialitate, de un an jumatate, doi“, a declarat oficialul Romgaz, citat de NewsIn. Initiativa unei colaborari intre Rompetrol si Romgaz nu a avut-o insa reprezentantul companiei de stat, ci Dinu Patriciu, care a venit cu o asemenea solicitare. Mai departe, reprezentantul statului a impus anumite conditii. „Acum depinde de dânsul (n.r., Dinu Patriciu) ce decizie va lua. Le-am propus o colaborare, la fel ca si companiei Gazprom, si le-am pus aceleasi conditii. Dar, desi Gazprom declara ca sunt interesati de depozitul de la Roman-Margineni, vad ca apoi o lasa mai moale. Vin si apoi pun alte conditii“, sustine Jakab. Cu toate acestea, presedintele Rompetrol a afirmat ca nu este în nici un fel interesat de Romgaz. Nici macar declaratiile sale referitoare la privatizarea licentelor companiei de gaze nu au legatura cu afacerile, fiind „doar o remarca de bun- simt“.
Intentia Rompetrol de a participa impreuna cu Romgaz la construirea unui depozit de gaze la Margineni nu este decat un proiect, mai mult sau mai putin realizabil. Interesele lui Dinu Patriciu legate de profitabilul producator de gaze sunt cu totul altele, cel putin asa crede Jakab Alexa. „M-au deranjat afirmatiile domnului Patriciu când a spus ca Romgaz trebuie sparta. Problema e ca cineva doreste ca Romgaz sa fie sparta. Domnul Patriciu stie bine de ce a facut acele afirmatii. Dinu Patriciu nu poate prelua tot Romgazul, asta e cert, el vrea doar zacamintele“, a declarat directorul companiei de stat. Acesta considera ca mentinerea unui actionariat de stat reprezinta „deocamdata singura pârghie care poate controla strategia României pentru siguranta alimentarii cu gaz a României“.
Jakab i-a dat replica lui Patriciu si in privinta pretului gazelor, dupa ce omul de afaceri a declarat ca romanii platesc mult pentru gaze din cauza monopolului detinut de Romgaz si Transgaz. „Patriciu stie ca este o întelegere cu Uniunea Europeana unde s-au impus niste termene, prin care România trebuie sa alinieze pretul gazelor. Pâna la 1 ianuarie trebuie sa se faca deja alinierea. Este si o decizie politica despre cum se va compensa aceasta marire, daca si cum trebuie sa se faca“, a mai mentionat directorul Romgaz.
Administratorii de pensii se tem de transferurile brokerilor
Brokerii de pensii ar putea încuraja migraţia aderenţilor
Participanţii fondurilor mici, tentaţi să se îndrepte spre cele mari
Odată ce transferul pe piaţa pensiilor private obligatorii va fi permis, există pericolul ca brokerii de pensii să fie tentaţi, din dorinţa de a obţine venituri suplimentare, să convingă persoanele pe care le au în portofoliu să-şi schimbe fondul de pensii, a declarat, pentru Curierul Naţional, preşedintele ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu.
"Există un risc mare pentru administratorii ai căror participanţi au fost aduşi de brokerii de pensii. Nu spun că acest lucru se va întâmpla, dar acest risc există. Brokerii au contactele participanţilor şi, pentru a obţine venituri, ar putea încuraja transferul participanţilor", a spus Vasilescu. Brokerii de pensii au reuşit să atragă în sistem
doar un sfert din numărul de participanţi, respectiv un milion de persoane, cu toate că aceştia au avut o forţă de vânzare de aproape o treime din piaţă. Doi dintre cei 18 administratori de pe pilonul II vor fi feriţi de pericolul transferului intermediat de broker, având în vedere că ei s-au bazat exclusiv pe vânzători proprii.
Cei care vor să-şi schimbe fondul de pensii vor putea face acest lucru începând cu luna august a acestui an. Participanţii pot depune cereri de transfer către un alt fond de pensii private pe tot parcursul anului, iar acestea vor fi procesate de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august şi noiembrie ale fiecărui an.
Aderenţii la fondurile mici s-ar putea îndrepta spre cele mari
În plus
, preşedintele ING Fond de Pensii e de părere că am putea asista la un fenomen de migrare a participanţilor de la fondurile mici către cele mari. Motivul principal al acestei mutaţii este reprezentat de modul şi performanţa administratorilor de a gestiona activele acestora.
În cazul în care transferul se realizează mai devreme de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul trebuie să plătească o penalitate de transfer, prevăzută în prospectul schemei fondului, însă aceasta nu poate depăşi 5% din activul personal net al participantului. În acest context
, Vasilescu spune că penalitatea va fi nesemnificativă în primii ani, şi nu va constitui un impediment în calea transferului. "Va fi într-adevăr un factor de descurajare a transferului peste câţiva ani, când activul net al participantului va creşte", a explicat acesta.
Nu vor fi obligaţi la plata penalităţii cei care au solicitat transferul ca urmare a modificării prospectului schemei de pensii, au fost angajaţi în misiuni peste hotare ordonate de statul român şi care au intrat la loterie din cauza imposibilităţii de a adera sau pot dovedi Comisiei că au aderat la un singur fond.
Transferul nu va schimba structura pilonului II
Opţiunea unei persoane de a trece de la un fond de pensii la altul poate fi determinată de doi factori, spune Vasilescu. Primul factor este obiectiv şi reprezintă decizia participanţilor în cunoştinţă de cauză, iar cel de-al doilea este subiectiv şi dat de forţa de vânzare care rămâne activă în piaţă, de interesul ei de a obţine venituri şi de a încuraja transferul.
Deşi este lesne de înţeles că, odată ce se va putea, pilonul II se va confrunta cu transferuri, Vasilescu spune că această operaţiune nu va duce la schimbări structurale ale pieţei. "Nu cred că transferurile vor modifica semnificativ cotele de piaţă ale administratorilor", a spus acesta. Totodată, preşedintele ING Fond de Pensii a arătat că piaţa pensiilor obligatorii nu va suporta o consolidare prin operaţiunea de transfer, ci prin preluările care vor avea loc în viitor. "Ultimii opt administratori a căror cotă de piaţă este sub 1% vor trebui să ia o decizie. Vor prefera să fie preluaţi pentru a obţine venituri de pe urma portofoliului de clienţi pe care îl deţin", a spus Vasilescu.
Casa Naţională de Pensii a validat aproape patru milioane de români "eligibili" pe pilonul II şi a invalidat circa 60.000 de cereri de adeziune. Primele contribuţii către fondurile de pensii obligatorii vor fi virate până pe 20 mai, iar înainte de redistribuirea nehotărâţilor se va face o comparaţie între Registrul Participanţilor şi declaraţiile nominale pentru a extrage persoanele eligibile. În primul an de activitate, 2% din contribuţia totală de 9,5% pentru asigurările sociale pe care o plăteşte fiecare angajat va ajunge în administrare
privată. Ponderea va creşte anual cu câte o jumătate de punct procentual, până la atingerea nivelului de 6% aplicat venitului lunar brut, într-un interval de opt ani.
Participanţii fondurilor mici, tentaţi să se îndrepte spre cele mari
Odată ce transferul pe piaţa pensiilor private obligatorii va fi permis, există pericolul ca brokerii de pensii să fie tentaţi, din dorinţa de a obţine venituri suplimentare, să convingă persoanele pe care le au în portofoliu să-şi schimbe fondul de pensii, a declarat, pentru Curierul Naţional, preşedintele ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu.
"Există un risc mare pentru administratorii ai căror participanţi au fost aduşi de brokerii de pensii. Nu spun că acest lucru se va întâmpla, dar acest risc există. Brokerii au contactele participanţilor şi, pentru a obţine venituri, ar putea încuraja transferul participanţilor", a spus Vasilescu. Brokerii de pensii au reuşit să atragă în sistem
doar un sfert din numărul de participanţi, respectiv un milion de persoane, cu toate că aceştia au avut o forţă de vânzare de aproape o treime din piaţă. Doi dintre cei 18 administratori de pe pilonul II vor fi feriţi de pericolul transferului intermediat de broker, având în vedere că ei s-au bazat exclusiv pe vânzători proprii.
Cei care vor să-şi schimbe fondul de pensii vor putea face acest lucru începând cu luna august a acestui an. Participanţii pot depune cereri de transfer către un alt fond de pensii private pe tot parcursul anului, iar acestea vor fi procesate de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august şi noiembrie ale fiecărui an.
Aderenţii la fondurile mici s-ar putea îndrepta spre cele mari
În plus
, preşedintele ING Fond de Pensii e de părere că am putea asista la un fenomen de migrare a participanţilor de la fondurile mici către cele mari. Motivul principal al acestei mutaţii este reprezentat de modul şi performanţa administratorilor de a gestiona activele acestora.
În cazul în care transferul se realizează mai devreme de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul trebuie să plătească o penalitate de transfer, prevăzută în prospectul schemei fondului, însă aceasta nu poate depăşi 5% din activul personal net al participantului. În acest context
, Vasilescu spune că penalitatea va fi nesemnificativă în primii ani, şi nu va constitui un impediment în calea transferului. "Va fi într-adevăr un factor de descurajare a transferului peste câţiva ani, când activul net al participantului va creşte", a explicat acesta.
Nu vor fi obligaţi la plata penalităţii cei care au solicitat transferul ca urmare a modificării prospectului schemei de pensii, au fost angajaţi în misiuni peste hotare ordonate de statul român şi care au intrat la loterie din cauza imposibilităţii de a adera sau pot dovedi Comisiei că au aderat la un singur fond.
Transferul nu va schimba structura pilonului II
Opţiunea unei persoane de a trece de la un fond de pensii la altul poate fi determinată de doi factori, spune Vasilescu. Primul factor este obiectiv şi reprezintă decizia participanţilor în cunoştinţă de cauză, iar cel de-al doilea este subiectiv şi dat de forţa de vânzare care rămâne activă în piaţă, de interesul ei de a obţine venituri şi de a încuraja transferul.
Deşi este lesne de înţeles că, odată ce se va putea, pilonul II se va confrunta cu transferuri, Vasilescu spune că această operaţiune nu va duce la schimbări structurale ale pieţei. "Nu cred că transferurile vor modifica semnificativ cotele de piaţă ale administratorilor", a spus acesta. Totodată, preşedintele ING Fond de Pensii a arătat că piaţa pensiilor obligatorii nu va suporta o consolidare prin operaţiunea de transfer, ci prin preluările care vor avea loc în viitor. "Ultimii opt administratori a căror cotă de piaţă este sub 1% vor trebui să ia o decizie. Vor prefera să fie preluaţi pentru a obţine venituri de pe urma portofoliului de clienţi pe care îl deţin", a spus Vasilescu.
Casa Naţională de Pensii a validat aproape patru milioane de români "eligibili" pe pilonul II şi a invalidat circa 60.000 de cereri de adeziune. Primele contribuţii către fondurile de pensii obligatorii vor fi virate până pe 20 mai, iar înainte de redistribuirea nehotărâţilor se va face o comparaţie între Registrul Participanţilor şi declaraţiile nominale pentru a extrage persoanele eligibile. În primul an de activitate, 2% din contribuţia totală de 9,5% pentru asigurările sociale pe care o plăteşte fiecare angajat va ajunge în administrare
privată. Ponderea va creşte anual cu câte o jumătate de punct procentual, până la atingerea nivelului de 6% aplicat venitului lunar brut, într-un interval de opt ani.
Economiile evolueaza, politicienii - nu
Interviu cu Florin Aftalion, profesor la ESSEC Business School Paris
Putin cunoscut in Romania, fara niciuna dintre celebrele sale carti traduse in limba romana, niciodata intervievat in presa romaneasca, Florin Aftalion este probabil cel mai titrat economist de origine romana al momentului - profesor de finante la ESSEC Business School Paris, conferentiar la New York, Northwestern si Tel Aviv University.
Nascut in 1937 la Bucuresti, Florin Aftalion a parasit tara impreuna cu familia sa in 1949, sub amenintarea regimului comunist. Potrivit marturiei sale, „am reusit sa trecem granita in Ungaria, noaptea, pe zapada, ca in filme, si pana la urma, dupa o lunga odisee, am ajuns la Paris, unde am trait de atunci“.
Inginer de formatie, Aftalion a devenit mai apoi doctor in fizica al Universitatii din Paris. In 1972 el a obtinut un MBA la Northwestern University, iar in 1975 - un doctorat in finante in cadrul aceleiasi universitati. A infiintat si condus colectia „Libre Echange“ aparuta la Editura Presses Universitaires de France si este membru al Mont Pelerin Society - organizatie internationala compusa din economisti ce promoveaza liberalismul, care i-a avut printre fondatori pe Friedrich Hayek, Ludwig von Mises, Karl Popper, Milton Friedman, Henry Hazlitt, Wilhelm Röpke ori George Stigler.
Cele mai cunoscute carti de economie scrise de Florin Aftalion sunt „L’économie de la Revolution française“, „Socialisme et Economie“, „La nouvelle finance et la getion de portefeuilles“, „Marchés des changes et produits dérivés“, „Options et futures sur indices boursiers“, „Le monétarisme“ etc. Dar Aftalion nu este apreciat doar pentru lucrarile de specialitate si bestseller-urile sale (cum ar fi „La Trahison des Rosenberg“ sau „Alerte rouge sur l’Amerique“), ci si pentru articolele din „Le Figaro“, „L’ Express“, „Les Echos“, „Wall Street Journal“ etc. Intr-un editorial publicat in urma cu zece ani, el denunta initiativa Partidului Socialist de a diminua timpul de lucru pentru a reduce somajul. Acum politicienii incearca sa le impuna francezilor sa munceasca mai mult, dar se confrunta cu protestele celor care considera ca li se ia un „drept“ castigat.
Florin Aftalion sustine in cartea sa „L’économie de la Revolution française“ ca deciziile luate in 1789 - primul an al Revolutiei - au condus inevitabil la adancirea crizei economice si financiare si au contribuit la adoptarea unor politici dirijiste dezastruoase. Intrebat daca se poate face o paralela - din punct de vedere economic - intre Revolutia Franceza din 1789 si Revolutia Romana din 1989, Aftalion ne-a raspuns ca circumstantele economice difera, dar exista si o serie de similitudini: „Politicienii reactioneaza inca in acelasi mod. (...) Cred ca multe probleme pot fi rezolvate pe termen scurt crescand cantitatea de bani, ceea ce duce la inflatie. (...) Politicienii nu vor vedea consecintele politicilor nefaste si, ca urmare, vor incerca sa controleze preturile atunci cand lucrurile merg prost pentru ei.“
Care este opinia dv. in legatura cu pachetul fiscal propus de presedintele Bush pentru a evita recesiunea?
In opinia mea acest pachet fiscal nu va avea niciun efect. De ce? In primul rand, asa cum a spus Friedman acum mult timp, acest gen de masuri vor ajunge fatalmente prea tarziu. Cand efectele - daca vor exista - ar trebui sa se faca simtite, economia americana va fi iesit deja din recesiune. In al doilea rand, aceste masuri nu sunt de natura sa dea cu adevarat un impuls cresterii economice americane, pentru ca toate scaderile de impozit prevazute sunt doar temporare. Si aici din nou ajungem la Friedman, care a aratat cu multa vreme in urma ca in consumul gospodariilor nu conteaza decat ceea ce este permanent. Consumul permanent depinde de impozite permanente, deci numai o scadere permanenta a taxarii ar avea efect, ceea ce nu este cazul cu acest proiect. In al treilea rand, trebuie spus ca avem de-a face, de fapt, cu un set de cadouri
oferit diferitelor parti ale populatiei pentru a-i satisface deopotriva si pe democratii din Congres, si pe republicani, adica pe Bush. Deci tot acest amalgam vrea in esenta sa arate ca presedintele si Congresul se ocupa de probleme tarii, ofera daruri pentru a multumi oamenii imediat, dar, cum a aratat bursa - care a reactionat negativ cand acest plan a fost publicat - si cum am spus la inceput, nu va avea consecinte asupra recesiunii.
Cum comentati intentia presedintelui Fed, Ben Bernanke, de a tinti inflatia incepand cu anul 2008?
Este o intrebare foarte complexa. Bernanke, inainte de a deveni presedintele Fed, a fost cercetator si profesor de economie si a scris despre tintirea inflatiei acum mai bine de 10 ani. Cred ca, in esenta, ceea ce vrea sa faca el este sa nu urmareasca atat de riguros cantitatea de masa
monetara, ci sa directioneze inflatia, ceea ce pune tot felul de probleme. In prezent, reducand dobanda de referinta, Fed nu incearca sa tinteasca inflatia, ci sa rezolve problemele de lichiditate din sistemul
bancar - o chestiune foarte legata de evenimentele economice actuale.
Care sunt legaturile dumneavoastra personale cu Romania?
M-am nascut acolo si parintii mei au fugit cu mine cand eram copil - la inceputul anului 1949 -, deoarece eram amenintati de regimul comunist. Fratii tatalui meu au fost arestati si trimisi la munca fortata la Canal. A trebuit sa ne ascundem in trenuri, in sfarsit, am reusit sa trecem granita in Ungaria, noaptea, pe zapada, ca in filme, si pana la urma, dupa o lunga odisee, am ajuns la Paris, unde am trait de atunci.
Mai pastrati contacte in Romania?
Am avut membri ai familiei acolo, insa, din nefericire, acum sunt cu totii morti. Eu sunt singurul care a mai ramas si nu mai e nimeni din familia mea in Romania.
Romania a aderat la Uniunea Europeana in 2007 si s-a angajat - in acelasi timp - sa adopte euro cand va fi pregatita. Ce sfaturi aveti pentru romani?
Teoria economica arata ca pentru o tara relativ mica ar putea fi benefica o aderare la o uniune monetara, precum e zona euro. Insa adoptarea monedei unice va impune anumite rigiditati economiei romanesti. Ca urmare, cred ca atata timp cat economia romaneasca se descurca bine si creste, asa cum face in prezent, va fi bine sa nu treaca prea repede la euro, dar in cele din urma va trebui sa adopte moneda europeana. Rata de conversie pentru trecere de la leu la euro va fi, bineinteles, foarte importanta.
Am citit intr-un articol al dv ca principalul ajutor pe care l-ar putea da statele bogate celor sarace este un guvern clasic liberal. Aceasta recomandare e valabila si pentru Romania?
Sigur ca da. Este valabil pentru absolut orice tara. Un guvern liberal permite economiei locale sa creasca, in timp ce ajutorul monetar nu ajuta pe termen lung, dimpotriva. Ca urmare, cred ca cel mai bun lucru pentru o tara este sa nu se bazeze pe ajutor strain, ci sa-si dezvolte propria economie, lasand-o sa creasca de la sine prin masuri liberale, eliminand toate constrangerile puse cresterii economice.
In Romania este vehiculata intens ideea ca instabilitatea politica alunga investitorii. Totusi exista tari in care stabilitatea politica se masoara cu lunile si capitalul strain nu e ingrijorat. Ce face diferenta?
Depinde de ceea ce numesti instabilitate. Italia este un caz de instabilitate politica in Europa
. A avut un guvern instabil timp de multi ani si mai are si in prezent, dar acest lucru nu dauneaza investitiilor straine. Asta in vreme ce in unele tari africane instabilitate inseamna revolutie, schimbari radicale, exproprieri si, ca urmare, investitorii straini sunt reticenti - refuza sa mearga in locuri precum Kenya astazi sau Zimbabwe. Instabilitatea politica europeana nu este instabilitatea politica din Africa sau din America de Sud.
Membrii vechi ai Uniunii Europene ii acuza pe cei noi de dumping fiscal. Ce vor de fapt sa transmita acestia: „Concurenta sa fie, dar numai in domeniile in care suntem noi tari!“?
Bineinteles! Si, pe deasupra, tarile occidentale, si in mod special Franta, se tem sa vada cat de mult bine fac astfel de masuri unor tari ca Estonia, Romania sau altele. Ele refuza exemple care sa arate ca reducerea taxelor este atat de benefica.
Ce parere aveti de oligopolurile din zona auto, aviatie sau ciment de pe piata europeana? Puteau acestea sa apara fara ajutorul statului?
Sunt foarte diferite ca natura. Unele dintre aceste industrii cred ca nu sufera de prea multa interventie guvernamentala - sau nu au suferit prea multa interventie de multa vreme -, in timp ce industria aeronautica si aerospatiala este afectata de puternice interventii de stat, in special EADS, care este o companie pur etatista, cu toate consecintele pe care le vom vedea in anii urmatori. Vorbim insa de niste sectoare foarte diferite.
Dupa intrarea Romaniei in UE si eliminarea taxelor vamale cu statele din Uniune, autoritatile locale au introdus o taxa de prima inmatriculare - anuntata ca taxa de mediu - care viza in special automobilele second-hand aduse din spatiul comunitar. FMI a catalogat aceasta taxa drept protectionista, iar Comisia Europeana a denumit-o discriminatorie. De ce credeti ca a evitat Comisia sa foloseasca termenul „protectionista“?
Oricum ai numi aceasta masura, ea este protectionista. Ca urmare, nu am nicio idee de ce Comisia Europeana ar numi-o altfel - este tot o taxa protectionista.
Intr-un alt articol scris de dv observati ca oamenii degaja prin respiratie la fel de mult dioxid de carbon precum automobilele. In ce masura retorica ecologista este un pretext pentru interventia statului?
Sunt foarte sceptic in ceea ce priveste incalzirea globala si consecintele negative pe care le-ar avea aceasta asupra vietii noastre pe Pamant. Ca urmare, cred ca toate aceste masuri impotriva incalzirii globale sunt doar o modalitate a statului de a acumula putere.
In senzationala dv carte „Economia Revolutiei Franceze“, ati aratat cum deciziile luate in 1789 - primul an al Revolutiei - au condus inevitabil la adancirea crizei economice si financiare si au contribuit la adoptarea unor politici dirijiste dezastruoase. Se poate face o paralela din punct de vedere al analizei economice intre Revolutia Franceza din 1789 si Revolutia Romana din 1989?
Da si nu. Nu, deoarece circumstantele economice si dezvoltarea tarilor difera fata de acum doua sute de ani. Da, in sensul ca politicienii reactioneaza inca in acelasi mod. Si anume, cred ca multe probleme pot fi rezolvate pe termen scurt crescand cantitatea de bani, ceea ce duce la inflatie. Diferenta dintre atunci si acum este ca, gratie monedei euro in parte - si acesta este unul dintre meritele sale - multe masuri inflationiste nu mai pot fi luate de guvern asa cum puteau fi luate acum 20-30 de ani. Dar, intorcandu-ne la asemanari, politicienii nu vor vedea consecintele politicilor nefaste si, ca urmare, vor incerca sa controleze preturile atunci cand lucrurile merg prost pentru ei, iar controlul preturilor duce inevitabil la alte consecinte nefaste - penurie, foamete etc. Trebuie sa fim foarte atenti si sa distingem ceea ce este diferit si ceea ce este similar astazi si acum doua secole.
Putin cunoscut in Romania, fara niciuna dintre celebrele sale carti traduse in limba romana, niciodata intervievat in presa romaneasca, Florin Aftalion este probabil cel mai titrat economist de origine romana al momentului - profesor de finante la ESSEC Business School Paris, conferentiar la New York, Northwestern si Tel Aviv University.
Nascut in 1937 la Bucuresti, Florin Aftalion a parasit tara impreuna cu familia sa in 1949, sub amenintarea regimului comunist. Potrivit marturiei sale, „am reusit sa trecem granita in Ungaria, noaptea, pe zapada, ca in filme, si pana la urma, dupa o lunga odisee, am ajuns la Paris, unde am trait de atunci“.
Inginer de formatie, Aftalion a devenit mai apoi doctor in fizica al Universitatii din Paris. In 1972 el a obtinut un MBA la Northwestern University, iar in 1975 - un doctorat in finante in cadrul aceleiasi universitati. A infiintat si condus colectia „Libre Echange“ aparuta la Editura Presses Universitaires de France si este membru al Mont Pelerin Society - organizatie internationala compusa din economisti ce promoveaza liberalismul, care i-a avut printre fondatori pe Friedrich Hayek, Ludwig von Mises, Karl Popper, Milton Friedman, Henry Hazlitt, Wilhelm Röpke ori George Stigler.
Cele mai cunoscute carti de economie scrise de Florin Aftalion sunt „L’économie de la Revolution française“, „Socialisme et Economie“, „La nouvelle finance et la getion de portefeuilles“, „Marchés des changes et produits dérivés“, „Options et futures sur indices boursiers“, „Le monétarisme“ etc. Dar Aftalion nu este apreciat doar pentru lucrarile de specialitate si bestseller-urile sale (cum ar fi „La Trahison des Rosenberg“ sau „Alerte rouge sur l’Amerique“), ci si pentru articolele din „Le Figaro“, „L’ Express“, „Les Echos“, „Wall Street Journal“ etc. Intr-un editorial publicat in urma cu zece ani, el denunta initiativa Partidului Socialist de a diminua timpul de lucru pentru a reduce somajul. Acum politicienii incearca sa le impuna francezilor sa munceasca mai mult, dar se confrunta cu protestele celor care considera ca li se ia un „drept“ castigat.
Florin Aftalion sustine in cartea sa „L’économie de la Revolution française“ ca deciziile luate in 1789 - primul an al Revolutiei - au condus inevitabil la adancirea crizei economice si financiare si au contribuit la adoptarea unor politici dirijiste dezastruoase. Intrebat daca se poate face o paralela - din punct de vedere economic - intre Revolutia Franceza din 1789 si Revolutia Romana din 1989, Aftalion ne-a raspuns ca circumstantele economice difera, dar exista si o serie de similitudini: „Politicienii reactioneaza inca in acelasi mod. (...) Cred ca multe probleme pot fi rezolvate pe termen scurt crescand cantitatea de bani, ceea ce duce la inflatie. (...) Politicienii nu vor vedea consecintele politicilor nefaste si, ca urmare, vor incerca sa controleze preturile atunci cand lucrurile merg prost pentru ei.“
Care este opinia dv. in legatura cu pachetul fiscal propus de presedintele Bush pentru a evita recesiunea?
In opinia mea acest pachet fiscal nu va avea niciun efect. De ce? In primul rand, asa cum a spus Friedman acum mult timp, acest gen de masuri vor ajunge fatalmente prea tarziu. Cand efectele - daca vor exista - ar trebui sa se faca simtite, economia americana va fi iesit deja din recesiune. In al doilea rand, aceste masuri nu sunt de natura sa dea cu adevarat un impuls cresterii economice americane, pentru ca toate scaderile de impozit prevazute sunt doar temporare. Si aici din nou ajungem la Friedman, care a aratat cu multa vreme in urma ca in consumul gospodariilor nu conteaza decat ceea ce este permanent. Consumul permanent depinde de impozite permanente, deci numai o scadere permanenta a taxarii ar avea efect, ceea ce nu este cazul cu acest proiect. In al treilea rand, trebuie spus ca avem de-a face, de fapt, cu un set de cadouri
oferit diferitelor parti ale populatiei pentru a-i satisface deopotriva si pe democratii din Congres, si pe republicani, adica pe Bush. Deci tot acest amalgam vrea in esenta sa arate ca presedintele si Congresul se ocupa de probleme tarii, ofera daruri pentru a multumi oamenii imediat, dar, cum a aratat bursa - care a reactionat negativ cand acest plan a fost publicat - si cum am spus la inceput, nu va avea consecinte asupra recesiunii.
Cum comentati intentia presedintelui Fed, Ben Bernanke, de a tinti inflatia incepand cu anul 2008?
Este o intrebare foarte complexa. Bernanke, inainte de a deveni presedintele Fed, a fost cercetator si profesor de economie si a scris despre tintirea inflatiei acum mai bine de 10 ani. Cred ca, in esenta, ceea ce vrea sa faca el este sa nu urmareasca atat de riguros cantitatea de masa
monetara, ci sa directioneze inflatia, ceea ce pune tot felul de probleme. In prezent, reducand dobanda de referinta, Fed nu incearca sa tinteasca inflatia, ci sa rezolve problemele de lichiditate din sistemul
bancar - o chestiune foarte legata de evenimentele economice actuale.
Care sunt legaturile dumneavoastra personale cu Romania?
M-am nascut acolo si parintii mei au fugit cu mine cand eram copil - la inceputul anului 1949 -, deoarece eram amenintati de regimul comunist. Fratii tatalui meu au fost arestati si trimisi la munca fortata la Canal. A trebuit sa ne ascundem in trenuri, in sfarsit, am reusit sa trecem granita in Ungaria, noaptea, pe zapada, ca in filme, si pana la urma, dupa o lunga odisee, am ajuns la Paris, unde am trait de atunci.
Mai pastrati contacte in Romania?
Am avut membri ai familiei acolo, insa, din nefericire, acum sunt cu totii morti. Eu sunt singurul care a mai ramas si nu mai e nimeni din familia mea in Romania.
Romania a aderat la Uniunea Europeana in 2007 si s-a angajat - in acelasi timp - sa adopte euro cand va fi pregatita. Ce sfaturi aveti pentru romani?
Teoria economica arata ca pentru o tara relativ mica ar putea fi benefica o aderare la o uniune monetara, precum e zona euro. Insa adoptarea monedei unice va impune anumite rigiditati economiei romanesti. Ca urmare, cred ca atata timp cat economia romaneasca se descurca bine si creste, asa cum face in prezent, va fi bine sa nu treaca prea repede la euro, dar in cele din urma va trebui sa adopte moneda europeana. Rata de conversie pentru trecere de la leu la euro va fi, bineinteles, foarte importanta.
Am citit intr-un articol al dv ca principalul ajutor pe care l-ar putea da statele bogate celor sarace este un guvern clasic liberal. Aceasta recomandare e valabila si pentru Romania?
Sigur ca da. Este valabil pentru absolut orice tara. Un guvern liberal permite economiei locale sa creasca, in timp ce ajutorul monetar nu ajuta pe termen lung, dimpotriva. Ca urmare, cred ca cel mai bun lucru pentru o tara este sa nu se bazeze pe ajutor strain, ci sa-si dezvolte propria economie, lasand-o sa creasca de la sine prin masuri liberale, eliminand toate constrangerile puse cresterii economice.
In Romania este vehiculata intens ideea ca instabilitatea politica alunga investitorii. Totusi exista tari in care stabilitatea politica se masoara cu lunile si capitalul strain nu e ingrijorat. Ce face diferenta?
Depinde de ceea ce numesti instabilitate. Italia este un caz de instabilitate politica in Europa
. A avut un guvern instabil timp de multi ani si mai are si in prezent, dar acest lucru nu dauneaza investitiilor straine. Asta in vreme ce in unele tari africane instabilitate inseamna revolutie, schimbari radicale, exproprieri si, ca urmare, investitorii straini sunt reticenti - refuza sa mearga in locuri precum Kenya astazi sau Zimbabwe. Instabilitatea politica europeana nu este instabilitatea politica din Africa sau din America de Sud.
Membrii vechi ai Uniunii Europene ii acuza pe cei noi de dumping fiscal. Ce vor de fapt sa transmita acestia: „Concurenta sa fie, dar numai in domeniile in care suntem noi tari!“?
Bineinteles! Si, pe deasupra, tarile occidentale, si in mod special Franta, se tem sa vada cat de mult bine fac astfel de masuri unor tari ca Estonia, Romania sau altele. Ele refuza exemple care sa arate ca reducerea taxelor este atat de benefica.
Ce parere aveti de oligopolurile din zona auto, aviatie sau ciment de pe piata europeana? Puteau acestea sa apara fara ajutorul statului?
Sunt foarte diferite ca natura. Unele dintre aceste industrii cred ca nu sufera de prea multa interventie guvernamentala - sau nu au suferit prea multa interventie de multa vreme -, in timp ce industria aeronautica si aerospatiala este afectata de puternice interventii de stat, in special EADS, care este o companie pur etatista, cu toate consecintele pe care le vom vedea in anii urmatori. Vorbim insa de niste sectoare foarte diferite.
Dupa intrarea Romaniei in UE si eliminarea taxelor vamale cu statele din Uniune, autoritatile locale au introdus o taxa de prima inmatriculare - anuntata ca taxa de mediu - care viza in special automobilele second-hand aduse din spatiul comunitar. FMI a catalogat aceasta taxa drept protectionista, iar Comisia Europeana a denumit-o discriminatorie. De ce credeti ca a evitat Comisia sa foloseasca termenul „protectionista“?
Oricum ai numi aceasta masura, ea este protectionista. Ca urmare, nu am nicio idee de ce Comisia Europeana ar numi-o altfel - este tot o taxa protectionista.
Intr-un alt articol scris de dv observati ca oamenii degaja prin respiratie la fel de mult dioxid de carbon precum automobilele. In ce masura retorica ecologista este un pretext pentru interventia statului?
Sunt foarte sceptic in ceea ce priveste incalzirea globala si consecintele negative pe care le-ar avea aceasta asupra vietii noastre pe Pamant. Ca urmare, cred ca toate aceste masuri impotriva incalzirii globale sunt doar o modalitate a statului de a acumula putere.
In senzationala dv carte „Economia Revolutiei Franceze“, ati aratat cum deciziile luate in 1789 - primul an al Revolutiei - au condus inevitabil la adancirea crizei economice si financiare si au contribuit la adoptarea unor politici dirijiste dezastruoase. Se poate face o paralela din punct de vedere al analizei economice intre Revolutia Franceza din 1789 si Revolutia Romana din 1989?
Da si nu. Nu, deoarece circumstantele economice si dezvoltarea tarilor difera fata de acum doua sute de ani. Da, in sensul ca politicienii reactioneaza inca in acelasi mod. Si anume, cred ca multe probleme pot fi rezolvate pe termen scurt crescand cantitatea de bani, ceea ce duce la inflatie. Diferenta dintre atunci si acum este ca, gratie monedei euro in parte - si acesta este unul dintre meritele sale - multe masuri inflationiste nu mai pot fi luate de guvern asa cum puteau fi luate acum 20-30 de ani. Dar, intorcandu-ne la asemanari, politicienii nu vor vedea consecintele politicilor nefaste si, ca urmare, vor incerca sa controleze preturile atunci cand lucrurile merg prost pentru ei, iar controlul preturilor duce inevitabil la alte consecinte nefaste - penurie, foamete etc. Trebuie sa fim foarte atenti si sa distingem ceea ce este diferit si ceea ce este similar astazi si acum doua secole.
PNL "aduna-tot" fata cu liberalismul
Mai multi liberali clujeni, in frunte cu viceprimarul Adrian Popa, considera ca PNL, luat de curentul social, s-a indepartat de valorile liberalismului autentic. Ca din dorinta de a ramane la guvernare cu orice pret, partidul a trecut de la centru-dreapta la centru-stanga. Pe nesimtite. Popa si ai lui apreciaza ca pomenile electorale fara acoperire, dublate de masuri fiscale impovaratoare pentru micii intreprinzatori, au avut drept urmare sacrificarea electoratului traditional al PNL.
In consecinta, spune micul grup, PNL trebuie sa revina mintenas in zona de centru-dreapta. Prin masuri ideologice si nu prin guvernare liberal-sociala. Astfel au aparut "Manifestul liberal de la Cluj-Napoca" si "Tezele de la Cluj ale liberalismului romanesc". Doua teme de dezbatere care, chiar daca acum vor fi sugrumate din fasa de lideri pre(a)ocupati cu guvernarea, cu siguranta vor fi reinventate dupa viitoarele alegeri. La darea de seama.
Privita prin prisma raporturilor de forta din PNL, mica fractiune reformatoare nu inseamna mare lucru. Grupul de la Cluj, varianta liberala, nu se bucura de notorietatea omonimului pesedist, nu are nici forta si influenta Grupului de la Iasi Fenechiu-Adomnitei-Chiuariu. Drept urmare, a fost executat fara mare tam-tam. Organizatia municipala din care faceau parte initiatorii a fost dizolvata, motivul declarat fiind rezultatele slabe obtinute la euro-parlamentare. Pus lider interimar al filialei, Marius Nicoara a promis ca nu va propune excluderea colegilor sai din partid pentru opinii si ca orice propunere poate fi dezbatuta deschis in PNL. Ramane de vazut. In treacat fie spus, din organizatia PNL Cluj face parte si Norica Nicolai. Care, alaturi de Crin Antonescu, obisnuieste sa lanseze in sedintele de conducere tot felul de propuneri ghiduse neagreate de seful Tariceanu. Restructurarea Cabinetului sau iesirea de la guvernare sunt doua exemple. Iar Adrian Popa sustine ca a fost alungat din fruntea organizatiei municipale tocmai pentru ca era mult mai apropiat de Ludovic Orban si de Crin Antonescu, decat de Tariceanu.
Chestiunile de bucatarie
interna, precum identificarea "taberelor" din PNL, sunt poate mai putin relevante in acest moment. Important este faptul ca un grup din interiorul formatiunii ridica, in mod legitim, cateva intrebari: mai este PNL un partid reprezentativ pentru electoratul de dreapta in conditiile in care "perla" masurilor luate la guvernare este cresterea pensiilor? Cum ramane cu oamenii de afaceri, mestesugarii, avocatii, arhitectii, medicii? Sunt ei multumiti de politicile dezvoltate de Guvernul PNL?
Autorii Manifestului constata ca, din partidul clasei mijlocii, PNL s-a indreptat spre o forta politica de tip "aduna-tot", care incearca sa satisfaca interesele unor grupuri cat mai largi de persoane in cautarea sprijinului politic care sa mentina partidul la guvernare. Ei considera ca, in fapt, cresterea electorala a PNL este una speculativa si nu se bazeaza pe asumarea ideilor politice liberale care au consacrat dreapta romaneasca. Deocamdata, singura replica la Manifest a venit din partea interimarului organizatiei clujene. In opinia lui Marius Nicoara, liberalismul modern nu este cel clasic, iar o guvernare responsabila nu se poate axa doar pe elemente de dreapta. Asta-i tot.
S-au dus vremurile in care la Institutul de Studii Liberale, Institutul pentru Libera Initiativa sau la Fundatia Horia Rusu, proiectele PNL erau cernute public, in dezbateri, prin filtre ideologice si programatice. Se pare ca la guvernare nu mai este timp pentru asa ceva. Mult mai simplu este sa negociezi dupa cortina, sa comanzi niste sondaje "Prin noi insine" sau sa angajezi consultanti care sa te invete cum si cand sa lovesti in ping-pong-ul politic.
Pe scurt, initiatorii Manifestului liberal de la Cluj propun regandirea sistemului
fiscal, privatizarea urgenta a tuturor regiilor autonome si redactarea unei noi
Constitutii de factura liberala in care sa fie cuprinse delimitari clare, functionale, intre puterile in stat. Vor fi dati afara din partid?
In consecinta, spune micul grup, PNL trebuie sa revina mintenas in zona de centru-dreapta. Prin masuri ideologice si nu prin guvernare liberal-sociala. Astfel au aparut "Manifestul liberal de la Cluj-Napoca" si "Tezele de la Cluj ale liberalismului romanesc". Doua teme de dezbatere care, chiar daca acum vor fi sugrumate din fasa de lideri pre(a)ocupati cu guvernarea, cu siguranta vor fi reinventate dupa viitoarele alegeri. La darea de seama.
Privita prin prisma raporturilor de forta din PNL, mica fractiune reformatoare nu inseamna mare lucru. Grupul de la Cluj, varianta liberala, nu se bucura de notorietatea omonimului pesedist, nu are nici forta si influenta Grupului de la Iasi Fenechiu-Adomnitei-Chiuariu. Drept urmare, a fost executat fara mare tam-tam. Organizatia municipala din care faceau parte initiatorii a fost dizolvata, motivul declarat fiind rezultatele slabe obtinute la euro-parlamentare. Pus lider interimar al filialei, Marius Nicoara a promis ca nu va propune excluderea colegilor sai din partid pentru opinii si ca orice propunere poate fi dezbatuta deschis in PNL. Ramane de vazut. In treacat fie spus, din organizatia PNL Cluj face parte si Norica Nicolai. Care, alaturi de Crin Antonescu, obisnuieste sa lanseze in sedintele de conducere tot felul de propuneri ghiduse neagreate de seful Tariceanu. Restructurarea Cabinetului sau iesirea de la guvernare sunt doua exemple. Iar Adrian Popa sustine ca a fost alungat din fruntea organizatiei municipale tocmai pentru ca era mult mai apropiat de Ludovic Orban si de Crin Antonescu, decat de Tariceanu.
Chestiunile de bucatarie
interna, precum identificarea "taberelor" din PNL, sunt poate mai putin relevante in acest moment. Important este faptul ca un grup din interiorul formatiunii ridica, in mod legitim, cateva intrebari: mai este PNL un partid reprezentativ pentru electoratul de dreapta in conditiile in care "perla" masurilor luate la guvernare este cresterea pensiilor? Cum ramane cu oamenii de afaceri, mestesugarii, avocatii, arhitectii, medicii? Sunt ei multumiti de politicile dezvoltate de Guvernul PNL?
Autorii Manifestului constata ca, din partidul clasei mijlocii, PNL s-a indreptat spre o forta politica de tip "aduna-tot", care incearca sa satisfaca interesele unor grupuri cat mai largi de persoane in cautarea sprijinului politic care sa mentina partidul la guvernare. Ei considera ca, in fapt, cresterea electorala a PNL este una speculativa si nu se bazeaza pe asumarea ideilor politice liberale care au consacrat dreapta romaneasca. Deocamdata, singura replica la Manifest a venit din partea interimarului organizatiei clujene. In opinia lui Marius Nicoara, liberalismul modern nu este cel clasic, iar o guvernare responsabila nu se poate axa doar pe elemente de dreapta. Asta-i tot.
S-au dus vremurile in care la Institutul de Studii Liberale, Institutul pentru Libera Initiativa sau la Fundatia Horia Rusu, proiectele PNL erau cernute public, in dezbateri, prin filtre ideologice si programatice. Se pare ca la guvernare nu mai este timp pentru asa ceva. Mult mai simplu este sa negociezi dupa cortina, sa comanzi niste sondaje "Prin noi insine" sau sa angajezi consultanti care sa te invete cum si cand sa lovesti in ping-pong-ul politic.
Pe scurt, initiatorii Manifestului liberal de la Cluj propun regandirea sistemului
fiscal, privatizarea urgenta a tuturor regiilor autonome si redactarea unei noi
Constitutii de factura liberala in care sa fie cuprinse delimitari clare, functionale, intre puterile in stat. Vor fi dati afara din partid?
Işi merită Geoană porecla?
Rostirea numelui Mircea Geoană se prelungeşte invariabil şi spontan cu un surâs batjocoritor."
Zâmbetul în chestiune are rolul de a ne reaminti de Mircea Geoană „prostănacul“ lui Ion Iliescu. Porecla „prostănacul“ este mai mult decât răutăcioasă: virală şi malignă, ne-a modelat definitiv percepţia despre liderul PSD. Iar gurul comunist a avut grijă să acţioneze în aşa fel încât să-l pună permanent pe Geoană în poziţia de a-şi confirma renumele, minimalizându-l şi contrazicându-l. I-a subminat autoritatea în partid şi cea publică printr-o subtilă, dar eficientă gherilă de tip bolşevic.
Lui Ion Iliescu, un vrednic ucenic la şcoala leninismului, nu-i trebuie armate de şoşonari care să-l răstoarne pe Mircea Geoană din funcţia ce crede că i se cuvine, a fost de-ajuns un cuvânt. Prostănacul nu e „prost“, un verdict ce impune seriozitate, e nătângul de haina căruia atârni conserve goale şi-l alergi prin tot satul. Epitetul prostănac ne dispensează de argumente, stimulează ironia şi batjocura, aşa că a devenit normal să-l ironizăm şi să-l batjocorim pe Mircea Geoană la unison. Nefiresc ar fi, în aceste condiţii, să-l luăm în serios.
Ne-a făcut Mircea Geoană să ne prăpădim de râs la iniţierea moţiunii de cenzură împotriva guvernului sau, zilele trecute, când şi-a anunţat intenţia de a declanşa alegeri anticipate? Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, Mircea Geoană a procedat politic corect şi în beneficiul partidului. Ambele demersuri au fost însă sabotate de nimeni altul decât Ion Iliescu, a cărui intenţie pare mai degrabă să-l compromită definitiv pe Mircea Geoană, cel care i-a luat locul în fruntea PSD, decât să-l ajute pe Călin Popescu-Tăriceanu. Ideea de a forţa căderea guvernului şi alegerile anticipate nu e deloc proastă pentru PSD: orientează tensiunea din partid spre obţinerea victoriei şi mobilizează forţele locale, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi, bineînţeles, baroni.
Pe fondul conflictelor interne, partidul are mai multe şanse să obţină un procent bun dacă alegerile vor fi organizate simultan în mai-iunie decât din alegerile la termen, în noiembrie. Atunci prima şansă o va avea PD-L, partidul pro-prezidenţial, cu cel mai mare potenţial de creştere. Iliescu s-a prefăcut că nu pricepe unde-i avantajul, bolborosind ceva despre „instabilitate“ (pentru mulţi cetăţeni, alegerile par ieşire din instabilitate!) şi a dezminţit existenţa unei asemenea discuţii în partid, lăsându-l din nou pe Mircea Geoană în afara jocului
. Liderul PSD a fost făcut să pară ridicol, chiar în ochii propriului său partid, căruia o asemenea strategie nu-i aducea decât profit.
Porecla a contaminat spaţiul public, probabil şi PSD, până la baza partidului. I se datorează lui Ion Iliescu, dar şi preferinţei noastre pentru conducători care bat cu pumnul în masă şi capsează etichete pe reverele adversarilor politici.
Mircea Geoană este prostănac şi pentru că nu e Adrian Năstase, Ion Iliescu sau Traian Băsescu, politicienii ce întruchipează la noi „mitul bărbatului viguros, care e puternic pentru că e singur“. Liderul PSD nu este vreo lumină, dar nici cel mai demn de batjocură politician din România nu-i.
Zâmbetul în chestiune are rolul de a ne reaminti de Mircea Geoană „prostănacul“ lui Ion Iliescu. Porecla „prostănacul“ este mai mult decât răutăcioasă: virală şi malignă, ne-a modelat definitiv percepţia despre liderul PSD. Iar gurul comunist a avut grijă să acţioneze în aşa fel încât să-l pună permanent pe Geoană în poziţia de a-şi confirma renumele, minimalizându-l şi contrazicându-l. I-a subminat autoritatea în partid şi cea publică printr-o subtilă, dar eficientă gherilă de tip bolşevic.
Lui Ion Iliescu, un vrednic ucenic la şcoala leninismului, nu-i trebuie armate de şoşonari care să-l răstoarne pe Mircea Geoană din funcţia ce crede că i se cuvine, a fost de-ajuns un cuvânt. Prostănacul nu e „prost“, un verdict ce impune seriozitate, e nătângul de haina căruia atârni conserve goale şi-l alergi prin tot satul. Epitetul prostănac ne dispensează de argumente, stimulează ironia şi batjocura, aşa că a devenit normal să-l ironizăm şi să-l batjocorim pe Mircea Geoană la unison. Nefiresc ar fi, în aceste condiţii, să-l luăm în serios.
Ne-a făcut Mircea Geoană să ne prăpădim de râs la iniţierea moţiunii de cenzură împotriva guvernului sau, zilele trecute, când şi-a anunţat intenţia de a declanşa alegeri anticipate? Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, Mircea Geoană a procedat politic corect şi în beneficiul partidului. Ambele demersuri au fost însă sabotate de nimeni altul decât Ion Iliescu, a cărui intenţie pare mai degrabă să-l compromită definitiv pe Mircea Geoană, cel care i-a luat locul în fruntea PSD, decât să-l ajute pe Călin Popescu-Tăriceanu. Ideea de a forţa căderea guvernului şi alegerile anticipate nu e deloc proastă pentru PSD: orientează tensiunea din partid spre obţinerea victoriei şi mobilizează forţele locale, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi, bineînţeles, baroni.
Pe fondul conflictelor interne, partidul are mai multe şanse să obţină un procent bun dacă alegerile vor fi organizate simultan în mai-iunie decât din alegerile la termen, în noiembrie. Atunci prima şansă o va avea PD-L, partidul pro-prezidenţial, cu cel mai mare potenţial de creştere. Iliescu s-a prefăcut că nu pricepe unde-i avantajul, bolborosind ceva despre „instabilitate“ (pentru mulţi cetăţeni, alegerile par ieşire din instabilitate!) şi a dezminţit existenţa unei asemenea discuţii în partid, lăsându-l din nou pe Mircea Geoană în afara jocului
. Liderul PSD a fost făcut să pară ridicol, chiar în ochii propriului său partid, căruia o asemenea strategie nu-i aducea decât profit.
Porecla a contaminat spaţiul public, probabil şi PSD, până la baza partidului. I se datorează lui Ion Iliescu, dar şi preferinţei noastre pentru conducători care bat cu pumnul în masă şi capsează etichete pe reverele adversarilor politici.
Mircea Geoană este prostănac şi pentru că nu e Adrian Năstase, Ion Iliescu sau Traian Băsescu, politicienii ce întruchipează la noi „mitul bărbatului viguros, care e puternic pentru că e singur“. Liderul PSD nu este vreo lumină, dar nici cel mai demn de batjocură politician din România nu-i.
Ziua in care se va decreta sfârsitul lumii
Era odata in tinutul Daciei un inalt dregator pe care il chema Calin Popescu Tariceanu si acesta era un dregator prihanit si un judecator stråmb. Nu se temea de Dumnezeu si nu se ferea de ce este rau. A facut o fagaduiala Calin poporului sau, pe care il cårmea din fruntea dregatoriei sale, ca-l va calauzi la izvorul dreptatii si-l va hrani cu påinea adevarului. Cu amageli si inselatorii purtatu-si-a ani de zile poporul. O fagaduinta i-a facut. Pe care n-a fost in stare sa si-o aduca la indeplinire. Asa trecut-a Craciunul lui 2005. Si Boboteaza anului 2006. Caline, zisu-i-au voivoda si sfetnicii sai, iata bat ceasurile anului 2008 la usorii usii tarii si tu tot nu-ti tii fagaduiala. Mai lasati-ma oleaca, le-a zis Calin, sa mai schimb un postelnic colo, un pårcalab dincolo, pentru a ma dezlega de juruinta facuta. Au trecut pastele cailor si sfårsitul lumii a fost mai aproape ca oricånd, dar in Calin tot n-au rodit poamele fagaduintei. Smochin sterp sunt cuvintele lui Calin si cu baliga boului de pe cåmp seamana faptele lui desarte. Atunci, un glas de tråmbita l-a luat de o parte si i-a zis ceva despre soroc si despre pilda smochinului neroditor. Calin s-a jurat pe crezul lui ca isi va implini juruinta, dupa ce-l va pune hatman pe Stroe in locul lui Melescanu, iar pe Melescanu il va mirui ca mare vornic.
Infricosata este månia Domnului pe cei care-si batjocoresc juruintele si juruintele lor neindeplinite blestem fara de seaman se fac. In ziua blestemului, månia intaråtata a Domnului se va napusti cu sabia Sa grea, mare si puternica
, din care tåsneste groaza asupra minciunilor dregatorilor. Grindina le va lua la vale adapostul minciunii si mincinosii vor geme ca un bivol ranit de moarte, ca o caprioara cu grumazul sfåsiat de ghearele unui leu. Si sanatatea lor se va ridica la cer, ca roua dimineata de pe ierburi, si se va pierde sanatatea lor, ca un ban
de argint care-ti scapa printre degete intre maracini. Si sångele minciunilor lor se va imputi ca o måncare stricata si doctorii nu vor avea leac pentru boala lor. In zilele acestea, funia måniei s-a apropiat de parul mortii mai tare ca oricånd, caci s-a zis inca din vechime: blestemat fie omul care se mai increde in omul Calin.
Infricosata este månia Domnului pe cei care-si batjocoresc juruintele si juruintele lor neindeplinite blestem fara de seaman se fac. In ziua blestemului, månia intaråtata a Domnului se va napusti cu sabia Sa grea, mare si puternica
, din care tåsneste groaza asupra minciunilor dregatorilor. Grindina le va lua la vale adapostul minciunii si mincinosii vor geme ca un bivol ranit de moarte, ca o caprioara cu grumazul sfåsiat de ghearele unui leu. Si sanatatea lor se va ridica la cer, ca roua dimineata de pe ierburi, si se va pierde sanatatea lor, ca un ban
de argint care-ti scapa printre degete intre maracini. Si sångele minciunilor lor se va imputi ca o måncare stricata si doctorii nu vor avea leac pentru boala lor. In zilele acestea, funia måniei s-a apropiat de parul mortii mai tare ca oricånd, caci s-a zis inca din vechime: blestemat fie omul care se mai increde in omul Calin.
Spasiba, Tariceanu! Welcome, Vladimir!
Amanuntele sint adversarul nedeclarat al istoriei. Insa, in epocile politice rudimentare, istoria e scrisa de instincte brutale, nu de rationamente colective. Si are o claritate ingrozitoare.
Detaliile converg si confirma. Cazul liberal e dramatic.
Radu Stroe ante NATO nu e o gafa. Episodul Stroe continua coerent, la nivelul amanuntelor personale, linia de politica externa liberala. Nimic n-ar incununa mai fericit aceasta directie decit gestul cu care liberalii sint totusi datori: sa prezinte la Summitul NATO situatia listelor cu semnaturi pentru retragerea din Irak. Initiatorii liberali nu ne-au tinut la curent. Poate, intre timp, s-au strins semnaturile si ii tragem un referendum, paralel cu summitul.
Am fost dresati mediatic sa numim suma amanuntelor triviale ale politicii locale cu formula „razboi intre palate“. Adevaratul nume al acestei ciocniri care a incins la rosu (proletar) Curtea Constitutionala si a turat turbinele de dezinformare e lupta pentru emanciparea Romaniei. Lupta cu bazinul de influenta rus. Detaliile incrimineaza. Saptaminile premergatoare Summitului NATO au fost insotite de un baraj lipsit de echivoc. Primul-ministru, ministrul de Externe si ministrul Economiei au descoperit importanta dezvoltarii relatiilor cu Rusia, in context
european (un prefix obligatoriu si lipsit de sens). Dinu Patriciu si-a dat seama ca Romgaz s-ar simti mai bine in proprietate privata. Zona geografica cu care s-a logodit entuziasmul privat al lui Patriciu e bine cunoscuta. Un cor anexa de experti autotitrati, de la Gusa la Voiculescu, a reluat in folosul unui public iritat de factura la gaze
argumentul salvator al conexiunii ruse. Un singur gest, o semnatura sub antetul Gazprom si gata! Gaz girla!
De cealalta parte, presiunea rusa a aparut, prompt, la jonctiune. Putin a inteles sa pregateasca Summitul NATO luind Ucraina in suturi, dupa reteta rezervata vecinilor neconformi. Prezenta lui Putin la Bucuresti nu mai trebuie descifrata. Vladimir e deschis la oferte. O anume parte romana e, de asemenea, deschisa. Ea insista ca nu ne putem ignora vecinii, dar nu spune ca Rusia a facut din vecinatate o mare problema de-a lungul unor granite pe care le trateaza sub titlu de ipoteza. Alt argument: nu putem sta cu spatele la piata gigant a Rusiei. Atunci care e diferenta dintre Rusia si piata gigant a Germaniei? Date
ajutatoare se gasesc in comuna Jucu - Nokia.
Oligarhia impinge spre Rusia. Basescu s-a intinit, pe sens contrar, atlantic
si nuclear, cu Sarkozy. Acesta e adevarul unic
al „razboiului intre palate“. Pericolul nu e nou. Comunistii lui Ceausescu au simulat antirusismul in interes personal si dinastic. Oligarhii cred ca pot da alta intrebuintare obiectului rus: banii. Sint bucurosi sa se lase cumparati. Diferenta e nula. Lacomia oligarhilor continua nechibzuitul calcul comunist. Le leaga dezinteresul ostil fata de natiune si societate. Iar reversul optiunii externe ruse e, desigur, anihilarea interna a justitiei. Capitalismul rus e copia capitalismului occidental din care s-a extras puterea autonoma a legii. Rapacitatea comunista e pe miini bune. Spasiba, Tariceanu! Welcome, Vladimir!
Detaliile converg si confirma. Cazul liberal e dramatic.
Radu Stroe ante NATO nu e o gafa. Episodul Stroe continua coerent, la nivelul amanuntelor personale, linia de politica externa liberala. Nimic n-ar incununa mai fericit aceasta directie decit gestul cu care liberalii sint totusi datori: sa prezinte la Summitul NATO situatia listelor cu semnaturi pentru retragerea din Irak. Initiatorii liberali nu ne-au tinut la curent. Poate, intre timp, s-au strins semnaturile si ii tragem un referendum, paralel cu summitul.
Am fost dresati mediatic sa numim suma amanuntelor triviale ale politicii locale cu formula „razboi intre palate“. Adevaratul nume al acestei ciocniri care a incins la rosu (proletar) Curtea Constitutionala si a turat turbinele de dezinformare e lupta pentru emanciparea Romaniei. Lupta cu bazinul de influenta rus. Detaliile incrimineaza. Saptaminile premergatoare Summitului NATO au fost insotite de un baraj lipsit de echivoc. Primul-ministru, ministrul de Externe si ministrul Economiei au descoperit importanta dezvoltarii relatiilor cu Rusia, in context
european (un prefix obligatoriu si lipsit de sens). Dinu Patriciu si-a dat seama ca Romgaz s-ar simti mai bine in proprietate privata. Zona geografica cu care s-a logodit entuziasmul privat al lui Patriciu e bine cunoscuta. Un cor anexa de experti autotitrati, de la Gusa la Voiculescu, a reluat in folosul unui public iritat de factura la gaze
argumentul salvator al conexiunii ruse. Un singur gest, o semnatura sub antetul Gazprom si gata! Gaz girla!
De cealalta parte, presiunea rusa a aparut, prompt, la jonctiune. Putin a inteles sa pregateasca Summitul NATO luind Ucraina in suturi, dupa reteta rezervata vecinilor neconformi. Prezenta lui Putin la Bucuresti nu mai trebuie descifrata. Vladimir e deschis la oferte. O anume parte romana e, de asemenea, deschisa. Ea insista ca nu ne putem ignora vecinii, dar nu spune ca Rusia a facut din vecinatate o mare problema de-a lungul unor granite pe care le trateaza sub titlu de ipoteza. Alt argument: nu putem sta cu spatele la piata gigant a Rusiei. Atunci care e diferenta dintre Rusia si piata gigant a Germaniei? Date
ajutatoare se gasesc in comuna Jucu - Nokia.
Oligarhia impinge spre Rusia. Basescu s-a intinit, pe sens contrar, atlantic
si nuclear, cu Sarkozy. Acesta e adevarul unic
al „razboiului intre palate“. Pericolul nu e nou. Comunistii lui Ceausescu au simulat antirusismul in interes personal si dinastic. Oligarhii cred ca pot da alta intrebuintare obiectului rus: banii. Sint bucurosi sa se lase cumparati. Diferenta e nula. Lacomia oligarhilor continua nechibzuitul calcul comunist. Le leaga dezinteresul ostil fata de natiune si societate. Iar reversul optiunii externe ruse e, desigur, anihilarea interna a justitiei. Capitalismul rus e copia capitalismului occidental din care s-a extras puterea autonoma a legii. Rapacitatea comunista e pe miini bune. Spasiba, Tariceanu! Welcome, Vladimir!
Baroni contra fătălăi
Supus de trei ani reformelor d-lui Geoană, PSD-ul a ajuns, în sfârşit, acolo de unde a plecat. PSD 2008 este PSD 2004, e drept, ceva mai slab în sondaje şi boit cu mult roşu. Nu e mult visatul roşu sănătos al unei stângi moderne, ci, mai degrabă, roşul din obrajii celor suferinzi de aprindere de plămâni. Un partid care vorbeşte haotic, precipitat, incoerent, nepregătit de alegeri, pe niciunde pe scena politică şi care aşteaptă salvarea de la Miron Mitrea, Adrian Năstase, Sorin Oprescu şi Ion Iliescu – ce probă mai clară a eşecului „reformei” cu care Mircea Geoană făcea paradă la instalarea sa în funcţie?!
„Fătălău plângăcios”. Mulţi trebuie să fi râs cu satisfacţie atunci când Radu Mazăre i-a scăpat, după cum se laudă, această „mică palmă” lui Titus Corlăţean. Se poate să nu-ţi placă faţa d-lui Corlăţean. Uneori chiar cere palme. De pildă, atunci când recită din manualul de propagandă al partidului.
Dar ce-a făcut Radu Mazăre a fost o golănie care trebuia pedepsită în orice partid unde există cât de cât o autoritate. În primul
rând, de preşedintele partidului. Asta dacă PSD ar fi avut un preşedinte şi nu un copil mare care, probabil timorat şi el, şi-a băgat capul între urechi şi a tăcut. N-a înţeles că „mica palmă” încasată de adjunctul său este, de fapt, o mare palmă pentru el, pentru Mircea Geoană. De fapt, n-a înţeles niciodată că, pentru a fi respectat ca lider, trebuia să-i apere, în primul rând, pe oamenii care i-au fost alături şi care, între timp, lămurindu-se cu cine au de-a face, l-au părăsit – Cristian Diaconescu, Victor Ponta, Vasile Dâncu.
Păţania d-lui Corlăţean mi se pare semnificativă pentru procesul prin care trece, zilele acestea, PSD. Puteţi să-i spuneţi restauraţie sau întoarcerea dinozaurilor – dacă ar fi să urmăm cheia în care a fost tratat în presă subiectul reîntoarcerii domnilor Mitrea şi Năstase în prima linie a partidului. Nu e nicio restauraţie. PSD nu s-a schimbat nicio secundă în ultimii ani. Reforma dlui Geoană a fost din vorbe şi doar pentru camerele de luat vederi. Au fost scoase în faţă câteva figuri onorabile care dădeau bine la televizor, precum Titus Corlăţean sau Cristian Diaconescu, şi cam atât. În rest, baza partidului a rămas intactă. Mircea Geoană n-a avut curaj să ia organizaţie cu organizaţie şi să-i schimbe pe temuţii baroni locali. Prin urmare, cumetriile şi relaţiile de putere au rămas în PSD intacte. La ultimul Congres, secretar general a fost ales Corlăţean. Un fel de coordonator al baronilor. N-a înţeles cum se conduce un partid. N-a înţeles cu cine lucrează. N-a înţeles cum se face o campanie
. N-a înţeles mai nimic din ghemul de interese de sub el. Iar în momentul în care a înţeles să fie autoritar, cerând o sancţiune pentru un baron care, teoretic, i se subordonează pe linie de partid, a fost ridiculizat în plină şedinţă. În ultimii trei ani, nu Mircea Geoană a condus partidul, ci baronii roşii. Aceştia au tolerat fanteziile reformatoare de la centru cât timp nu le-au fost afectate interesele. Însă în 2008 nu mai merge aşa: este an electoral şi se pot pierde mulţi, mulţi bani cu poeţi la timonă. Şi tare mi-e că dl. Geoană, un politician care azi îţi declară una şi mâine retractează, a început să fie o reală problemă pentru partid. Un fel de placă zgâriată care repetă la nesfârşit că vrea alegeri anticipate fără să aibă curajul unei moţiuni de cenzură. Un fel de duşman de prânz al lui Tăriceanu, care-i face însă serenade acestuia la Vila Lac1, la ceas
de seară. Păsărică, mută-ţi cuibul şi te du!
„Fătălău plângăcios”. Mulţi trebuie să fi râs cu satisfacţie atunci când Radu Mazăre i-a scăpat, după cum se laudă, această „mică palmă” lui Titus Corlăţean. Se poate să nu-ţi placă faţa d-lui Corlăţean. Uneori chiar cere palme. De pildă, atunci când recită din manualul de propagandă al partidului.
Dar ce-a făcut Radu Mazăre a fost o golănie care trebuia pedepsită în orice partid unde există cât de cât o autoritate. În primul
rând, de preşedintele partidului. Asta dacă PSD ar fi avut un preşedinte şi nu un copil mare care, probabil timorat şi el, şi-a băgat capul între urechi şi a tăcut. N-a înţeles că „mica palmă” încasată de adjunctul său este, de fapt, o mare palmă pentru el, pentru Mircea Geoană. De fapt, n-a înţeles niciodată că, pentru a fi respectat ca lider, trebuia să-i apere, în primul rând, pe oamenii care i-au fost alături şi care, între timp, lămurindu-se cu cine au de-a face, l-au părăsit – Cristian Diaconescu, Victor Ponta, Vasile Dâncu.
Păţania d-lui Corlăţean mi se pare semnificativă pentru procesul prin care trece, zilele acestea, PSD. Puteţi să-i spuneţi restauraţie sau întoarcerea dinozaurilor – dacă ar fi să urmăm cheia în care a fost tratat în presă subiectul reîntoarcerii domnilor Mitrea şi Năstase în prima linie a partidului. Nu e nicio restauraţie. PSD nu s-a schimbat nicio secundă în ultimii ani. Reforma dlui Geoană a fost din vorbe şi doar pentru camerele de luat vederi. Au fost scoase în faţă câteva figuri onorabile care dădeau bine la televizor, precum Titus Corlăţean sau Cristian Diaconescu, şi cam atât. În rest, baza partidului a rămas intactă. Mircea Geoană n-a avut curaj să ia organizaţie cu organizaţie şi să-i schimbe pe temuţii baroni locali. Prin urmare, cumetriile şi relaţiile de putere au rămas în PSD intacte. La ultimul Congres, secretar general a fost ales Corlăţean. Un fel de coordonator al baronilor. N-a înţeles cum se conduce un partid. N-a înţeles cu cine lucrează. N-a înţeles cum se face o campanie
. N-a înţeles mai nimic din ghemul de interese de sub el. Iar în momentul în care a înţeles să fie autoritar, cerând o sancţiune pentru un baron care, teoretic, i se subordonează pe linie de partid, a fost ridiculizat în plină şedinţă. În ultimii trei ani, nu Mircea Geoană a condus partidul, ci baronii roşii. Aceştia au tolerat fanteziile reformatoare de la centru cât timp nu le-au fost afectate interesele. Însă în 2008 nu mai merge aşa: este an electoral şi se pot pierde mulţi, mulţi bani cu poeţi la timonă. Şi tare mi-e că dl. Geoană, un politician care azi îţi declară una şi mâine retractează, a început să fie o reală problemă pentru partid. Un fel de placă zgâriată care repetă la nesfârşit că vrea alegeri anticipate fără să aibă curajul unei moţiuni de cenzură. Un fel de duşman de prânz al lui Tăriceanu, care-i face însă serenade acestuia la Vila Lac1, la ceas
de seară. Păsărică, mută-ţi cuibul şi te du!
Păsărici în cap
Unii au în cap gărgăuni, altora li se învârt roiuri de fluturi în ţeastă .
Dacă oamenii de ştiinţă ar reuşi să elibereze vieţuitoarele care se învârt prin capetele politicienilor noştri, jumătate din speciile aflate pe cale de dispariţie la nivel global ar fi salvate.
Unii au în cap gărgăuni. Ăştia sunt agresivi, aroganţi, convinşi că ţara nu mai poate de grija lor. Altora li se învârt în ţeastă roiuri de fluturi. Ei promit mătăsos ca o bătaie de aripă că aduc împărăţia binelui pe pământ cu condiţia să primească votul "stimaţilor cetăţeni". Alţii au în cap păsărici.
Mircea Geoană este cel mai reprezentativ dintre ei. Când iese omul ăsta la declaraţii în uşa partidului i se întâmplă cu toată presa de faţă. În loc să grăiască ceea ce are de comunicat naţiunii, hop, păsărica din cap deschide cioculeţul şi lumea aude uimită tot felul de cântece.
În principiu, nu ar fi nicio nenorocire. Necazul este că voliera domnului Geoană găzduieşte mai multe tipuri de păsărici care se exprimă aleator. Ba cântă o mierlă, ba un huhurez, ba un cintezoi. În acest fel, programul politic şi oferta electorală a partidului devin greu de desluşit chiar şi pentru o ureche cu antrenament muzical.
Ultima dată
, păsărica l-a informat pe liderul PSD că hultanul de la Cotroceni plănuieşte să-şi dea demisia.
Auzind o asemenea grozăvie, pitpalacii din partid ar fi trebuit să intre în fibrilaţie şi să cârâie cu toţii în cor: anticipate, anticipate! Iată cum păsărica, mică, dar vitează, a dejucat planurile marelui vultur pleşuv. Săracul Băsescu! I s-au năruit cele mai secrete operaţiuni. Va trebui acum să-şi schimbe toată strategia de campanie
,
să-şi convoace ayatolahii la drum de noapte pentru a salva ceea ce mai poate salva în al doisprezecelea ceas
.
Straşnică lovitură. Ce n-a reuşit pesedeul cu suspendarea, reuşeşte Geoană cu păsărica. Succesul a fost atât de strălucitor, încât a trezit la viaţă în partid personaje acuzate că fac parte din preistoria PSD, precum Mitrea şi Năstase. În mod normal, respectivii ar trebui să aibă pterodactili în cap, şi nu păsărici. Cât despre Ion Iliescu, "moşul" a devenit mai tare ca niciodată.
Când a zis-o acum aproape 20 de ani pe aia cu "măi, animalule", credeam că este la apogeul carierei. Greşit. Ce turneu de înjurături a purtat nea Ilici cu neanderthalianul Leon, ba era să-i mai dea şi vreo două palme cu piciorul dacă se enerva mai tare!
Aşa că păsărica vorbitoare din capul lui Geoană e cel mai bun politician al momentului. A dejucat planurile lui Băsescu. A chemat la alegeri anticipate. I-a adus din nou la putere în partid pe Adrian Năstase, Miron Mitrea şi pe Ion Iliescu. Şi când te gândeşti că unii mai cred că fiecare pasăre pe limba ei piere.
Dacă oamenii de ştiinţă ar reuşi să elibereze vieţuitoarele care se învârt prin capetele politicienilor noştri, jumătate din speciile aflate pe cale de dispariţie la nivel global ar fi salvate.
Unii au în cap gărgăuni. Ăştia sunt agresivi, aroganţi, convinşi că ţara nu mai poate de grija lor. Altora li se învârt în ţeastă roiuri de fluturi. Ei promit mătăsos ca o bătaie de aripă că aduc împărăţia binelui pe pământ cu condiţia să primească votul "stimaţilor cetăţeni". Alţii au în cap păsărici.
Mircea Geoană este cel mai reprezentativ dintre ei. Când iese omul ăsta la declaraţii în uşa partidului i se întâmplă cu toată presa de faţă. În loc să grăiască ceea ce are de comunicat naţiunii, hop, păsărica din cap deschide cioculeţul şi lumea aude uimită tot felul de cântece.
În principiu, nu ar fi nicio nenorocire. Necazul este că voliera domnului Geoană găzduieşte mai multe tipuri de păsărici care se exprimă aleator. Ba cântă o mierlă, ba un huhurez, ba un cintezoi. În acest fel, programul politic şi oferta electorală a partidului devin greu de desluşit chiar şi pentru o ureche cu antrenament muzical.
Ultima dată
, păsărica l-a informat pe liderul PSD că hultanul de la Cotroceni plănuieşte să-şi dea demisia.
Auzind o asemenea grozăvie, pitpalacii din partid ar fi trebuit să intre în fibrilaţie şi să cârâie cu toţii în cor: anticipate, anticipate! Iată cum păsărica, mică, dar vitează, a dejucat planurile marelui vultur pleşuv. Săracul Băsescu! I s-au năruit cele mai secrete operaţiuni. Va trebui acum să-şi schimbe toată strategia de campanie
,
să-şi convoace ayatolahii la drum de noapte pentru a salva ceea ce mai poate salva în al doisprezecelea ceas
.
Straşnică lovitură. Ce n-a reuşit pesedeul cu suspendarea, reuşeşte Geoană cu păsărica. Succesul a fost atât de strălucitor, încât a trezit la viaţă în partid personaje acuzate că fac parte din preistoria PSD, precum Mitrea şi Năstase. În mod normal, respectivii ar trebui să aibă pterodactili în cap, şi nu păsărici. Cât despre Ion Iliescu, "moşul" a devenit mai tare ca niciodată.
Când a zis-o acum aproape 20 de ani pe aia cu "măi, animalule", credeam că este la apogeul carierei. Greşit. Ce turneu de înjurături a purtat nea Ilici cu neanderthalianul Leon, ba era să-i mai dea şi vreo două palme cu piciorul dacă se enerva mai tare!
Aşa că păsărica vorbitoare din capul lui Geoană e cel mai bun politician al momentului. A dejucat planurile lui Băsescu. A chemat la alegeri anticipate. I-a adus din nou la putere în partid pe Adrian Năstase, Miron Mitrea şi pe Ion Iliescu. Şi când te gândeşti că unii mai cred că fiecare pasăre pe limba ei piere.
Independentul Prigoană vine pe turnantă la Primăria Capitalei
Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, este dat favorit pentru un nou
mandat de sondajul CSOP realizat la comanda PD-L. Surse din partid susţin că sondajul arată că, în cazul în care Videanu ar candida
, ar fi ales din primul tur de scrutin cu 54 la sută.
El este urmat de primarul Sectorului 3 Liviu Negoiţă, cu 46 la sută, de secretarul general al PD-L Vasile Blaga şi de viceprimarul Răzvan Murgeanu cu câteva procente peste 40 la sută. La întrebarea directă „Care este cel mai bun candidat al PD-L“, răspunsurile au fost următoarele: Videanu – 22 la sută, Negoiţă – 17 la sută, Murgeanu – 14 la sută şi Blaga – 13 la sută.
Componenta
politică a votului în ceea ce priveşte formaţiunea democrat-liberală este de 29 la sută (acest procent din votul obţinut de candidat se datorează apartenenţei la partid), în timp ce 28 la sută dintre alegători sunt interesaţi direct de candidat. Potenţialul electoral al PD-L este de 43 la sută.
O surpriză mare a acestui sondaj, dar şi a altei cercetări, efectuate de CURS, este scorul mare înregistrat de către omul de afaceri Silviu Prigoană, care nici măcar nu şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile locale.
La sondajul CSOP, întrebarea referitoare la Prigoană îl plasa pe acesta printre candidaţii la Primăria Sectorului 5, pe care ar câştiga-o fără probleme. În cercetarea CURS, Prigoană are în jur de 15 procente, cu potenţial de a creşte.
Conform unor surse, omul de afaceri este capabil „să fure“ voturi de la toate partidele, el fiind măsurat în calitate de independent. Dacă ar fi susţinut de un partid, Silviu Prigoană ar fi un candidat serios la Primăria Capitalei, spun sociologii. Sondajul CURS arată, în schimb, că nici unul dintre candidaţii introduşi în sondaj nu ar obţine victoria din primul tur, chiar dacă Adriean Videanu stă bine în preferinţele bucureştenilor şi în acest sondaj.
În ceea ce-l priveşte pe Silviu Prigoană, el este curtat de multe partide. Se pare că a primit deja oferte de la democrat-liberali şi de la conservatori, pe care îi ţine încă în şah.
Băsescu l-a mângâiat pe creştet pe actualul primar
Datele sondajului CSOP au fost întoarse pe toate feţele miercuri seara, la o întâlnire din liderii PD-L şi preşedintele Traian Băsescu. Se pare că sondajul nu a produs
bucurie în tabăra democrat-liberalilor, ci, dimpotrivă, a provocat şi mai multe dispute.
Şi asta pentru că, profitând de prezenţa şefului statului, mai-marii PD-L l-au presat din nou pe Videanu să candideze, refuzul acestuia provocând dezbateri aprinse. Disputele dintre liderii PD-L se datorează faptului că nici unul, în afara lui Răzvan Murgeanu, nu îşi doreşte să candideze pentru funcţia de primar-general.
„Videanu nu mai vrea să candideze, deoarece consideră că nu a fost ajutat în cei patru ani, Blaga nu doreşte să fie sacrificat şi vrea să ajungă din nou ministru la Interne, iar Negoiţă are un plan pe termen lung“, au declarat sursele citate. În urma discuţiilor, şeful statului, care a părut să îi ţină partea lui Videanu, şi conducerea PD-L au hotărât ca decizia finală să fie luată după ce se vor comanda alte şase cercetări sociologice pe focus grupuri.
mandat de sondajul CSOP realizat la comanda PD-L. Surse din partid susţin că sondajul arată că, în cazul în care Videanu ar candida
, ar fi ales din primul tur de scrutin cu 54 la sută.
El este urmat de primarul Sectorului 3 Liviu Negoiţă, cu 46 la sută, de secretarul general al PD-L Vasile Blaga şi de viceprimarul Răzvan Murgeanu cu câteva procente peste 40 la sută. La întrebarea directă „Care este cel mai bun candidat al PD-L“, răspunsurile au fost următoarele: Videanu – 22 la sută, Negoiţă – 17 la sută, Murgeanu – 14 la sută şi Blaga – 13 la sută.
Componenta
politică a votului în ceea ce priveşte formaţiunea democrat-liberală este de 29 la sută (acest procent din votul obţinut de candidat se datorează apartenenţei la partid), în timp ce 28 la sută dintre alegători sunt interesaţi direct de candidat. Potenţialul electoral al PD-L este de 43 la sută.
O surpriză mare a acestui sondaj, dar şi a altei cercetări, efectuate de CURS, este scorul mare înregistrat de către omul de afaceri Silviu Prigoană, care nici măcar nu şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile locale.
La sondajul CSOP, întrebarea referitoare la Prigoană îl plasa pe acesta printre candidaţii la Primăria Sectorului 5, pe care ar câştiga-o fără probleme. În cercetarea CURS, Prigoană are în jur de 15 procente, cu potenţial de a creşte.
Conform unor surse, omul de afaceri este capabil „să fure“ voturi de la toate partidele, el fiind măsurat în calitate de independent. Dacă ar fi susţinut de un partid, Silviu Prigoană ar fi un candidat serios la Primăria Capitalei, spun sociologii. Sondajul CURS arată, în schimb, că nici unul dintre candidaţii introduşi în sondaj nu ar obţine victoria din primul tur, chiar dacă Adriean Videanu stă bine în preferinţele bucureştenilor şi în acest sondaj.
În ceea ce-l priveşte pe Silviu Prigoană, el este curtat de multe partide. Se pare că a primit deja oferte de la democrat-liberali şi de la conservatori, pe care îi ţine încă în şah.
Băsescu l-a mângâiat pe creştet pe actualul primar
Datele sondajului CSOP au fost întoarse pe toate feţele miercuri seara, la o întâlnire din liderii PD-L şi preşedintele Traian Băsescu. Se pare că sondajul nu a produs
bucurie în tabăra democrat-liberalilor, ci, dimpotrivă, a provocat şi mai multe dispute.
Şi asta pentru că, profitând de prezenţa şefului statului, mai-marii PD-L l-au presat din nou pe Videanu să candideze, refuzul acestuia provocând dezbateri aprinse. Disputele dintre liderii PD-L se datorează faptului că nici unul, în afara lui Răzvan Murgeanu, nu îşi doreşte să candideze pentru funcţia de primar-general.
„Videanu nu mai vrea să candideze, deoarece consideră că nu a fost ajutat în cei patru ani, Blaga nu doreşte să fie sacrificat şi vrea să ajungă din nou ministru la Interne, iar Negoiţă are un plan pe termen lung“, au declarat sursele citate. În urma discuţiilor, şeful statului, care a părut să îi ţină partea lui Videanu, şi conducerea PD-L au hotărât ca decizia finală să fie luată după ce se vor comanda alte şase cercetări sociologice pe focus grupuri.
Ce s-a discutat la intilnirea secreta Tariceanu-Geoana
Liderul PSD i-a propus premierului Tariceanu sa incheie un protocol politic pentru formarea unui guvern comun dupa alegeri. Tariceanu n-a spus nu, dar a pus conditii.
Cotidianul a aflat ca, marti seara, la Casa Dante, in cartierul Primaverii, presedintele PSD, Mircea Geoana, s-a chinuit timp de trei ore sa-i convinga pe liderii PNL sa accepte incheierea unui parteneriat politic cu PSD pe termen de cinci ani, care sa prevada o strategie comuna in campania electorala, vizind izolarea PD-L si formarea unui guvern comun PSD-PNL dupa alegeri. Aceste alegeri ar trebui sa fie anticipate, asa cum a declarat deja public presedintele PSD. Geoana, insotit de Viorel Hrebenciuc si de vicepresedintii PSD Cristian Diaconescu, Ilie Sirbu si Ioan Toma, a insistat pe linga premierul Tariceanu sa demisioneze din functie pentru a provoca alegeri anticipate si organizarea parlamentarelor simultan cu alegerile locale. Argumentele lui Geoana au fost, potrivit unor surse participante la discutii, o serie de studii sociologice care ar spune ca PD-L si Traian Basescu ar fi dezavantajati de anticipate, in schimb fiind favorizati de organizarea alegerilor la termen, in luna noiembrie, cind partidul prezidential ar putea ajunge chiar si la 60%.
“Ei au cerut sa incheiem un parteneriat la guvernare pe cinci ani. Geoana ne-a spus ca, daca se fac anticipate, PSD are sanse sa ia mai mult de 30% si noi am fi de asemenea avantajati, asa ca am putea sa facem guvernul impreuna, fara PD-L”, au declarat pentru Cotidianul surse liberale. Liderii PNL au avut insa, intr-o prima
instanta, reactii negative fata de propunerea pesedista, explicindu-i lui Mircea Geoana ca nici macar in propriul sau partid, framintat de conflicte interne, nu este toata lumea de acord cu organizarea alegerilor anticipate. Unii dintre oamenii lui Tariceanu au fost chiar si mai radicali, vicepresedintele PNL Ludovic Orban parasind intilnirea, pe motiv ca nu are ce sa discute cu PSD: “Daca vreti sa lasati tara definitiv pe mina lui Basescu, n-aveti decit sa anuntati un protocol politic PNL-PSD”.
Nici colegii lui Mircea Geoana nu au fost foarte incintati de discutiile cu liberalii, considerind ca seful lor se umileste prea mult in fata lui Tariceanu. “Dar noi am venit aici sa stam in genunchi?”, l-ar fi intrebat la un moment dat vicepresedintele PSD Ioan Toma pe liderul partidului.
Totusi, intilnirea nu a fost soldata cu un esec total pentru Geoana. Liderii PNL nu au refuzat semnarea parteneriatului pe cinci ani, dar au pus o conditie: PSD sa voteze in Parlament proiectul de vot uninominal pe care liberalii il considera esential pentru strategia lor electorala. “Noi nu respingem ideea de alegeri anticipate si nici posibilitatea ca Guvernul sa isi dea demisia pentru a provoca anticipate. Dimpotriva. Dar le-am spus celor de la PSD ca trebuie sa vina si ei cu ceva in parteneriatul acesta. Sa vedem daca Geoana isi poate controla parlamentarii, sa voteze uninominalul, fara de care noi nu putem intra in campanie
electorala. Daca voteaza uninominalul, stam de vorba”, spun liderii PNL.
Si liderii PSD confirma continuarea negocierilor cu PNL pe marginea parteneriatului cu acest partid. “A fost o prima runda de discutii. Si urmeaza sa perfectam pe zona asta... Tinta este izolarea lui Traian Basescu. Trebuie sa transmitem mesaje catre populatie care sa identifice adversarul politic. Ei au incercat sa dea mesaje ca ar avea peste 50%, dar n-au decit 30 si ceva la suta. Chiar si cu 40-45% tot izolat e, ca nu ar mai avea cu cine sa faca guvernul”, a declarat pentru Cotidianul vicepresedintele PSD Ilie Sirbu. Acesta sustine ca “a fost o intilnire buna” si a precizat ca discutiile vor continua, dar ca nu se va semna oficial nici un protocol pina dupa alegeri: „N-am semnat nimic. Am convenit ca nu e cazul sa semnam nimic inainte de alegeri”.
Presedintele PSD, Mircea Geoana, a declarat joi, la Radio Guerrilla, comentind negocierile avute cu premierul Tariceanu, ca “rezultatele intilnirii se vor vedea in curind”. De mentionat ar fi faptul ca, in cadrul discutiilor de marti seara, Geoana l-a amenintat pe Tariceanu ca, daca nu vor accepta oferta PSD, el se va duce sa-i faca aceeasi oferta presedintelui Traian Basescu.
*
Adriana Saftoiu l-a refuzat pe Geoana
Mircea Geoana, presedintele PSD, a contactat-o recent pe Adriana Saftoiu pentru a-i solicita serviciile
in materie de consultanta politica. Fosta consiliera a presedintelui Basescu a confirmat pentru Cotidianul aceasta informatie, adaugind ca a declinat-o. “Sint foarte multi politicieni care m-au contactat pentru consultanta politica, iar printre acestia este si Mircea Geoana. Singura persoana politica cu care am ales sa lucrez este Irina Schrotter”, sustine Adriana Satfoiu. Surse din PSD sustin ca Mircea Geoana a incercat s-o convinga pe Adriana Saftoiu sa vina si sa lucreze pentru partid, liderul PSD avind “o mare simpatie” pentru ea. Aceleasi surse spun ca Geoana ar fi dorit sa beneficieze si de serviciile lui Felix Tataru, seful de campanie al echipei Basescu - PD la ultimele scrutine electorale.
Cotidianul a aflat ca, marti seara, la Casa Dante, in cartierul Primaverii, presedintele PSD, Mircea Geoana, s-a chinuit timp de trei ore sa-i convinga pe liderii PNL sa accepte incheierea unui parteneriat politic cu PSD pe termen de cinci ani, care sa prevada o strategie comuna in campania electorala, vizind izolarea PD-L si formarea unui guvern comun PSD-PNL dupa alegeri. Aceste alegeri ar trebui sa fie anticipate, asa cum a declarat deja public presedintele PSD. Geoana, insotit de Viorel Hrebenciuc si de vicepresedintii PSD Cristian Diaconescu, Ilie Sirbu si Ioan Toma, a insistat pe linga premierul Tariceanu sa demisioneze din functie pentru a provoca alegeri anticipate si organizarea parlamentarelor simultan cu alegerile locale. Argumentele lui Geoana au fost, potrivit unor surse participante la discutii, o serie de studii sociologice care ar spune ca PD-L si Traian Basescu ar fi dezavantajati de anticipate, in schimb fiind favorizati de organizarea alegerilor la termen, in luna noiembrie, cind partidul prezidential ar putea ajunge chiar si la 60%.
“Ei au cerut sa incheiem un parteneriat la guvernare pe cinci ani. Geoana ne-a spus ca, daca se fac anticipate, PSD are sanse sa ia mai mult de 30% si noi am fi de asemenea avantajati, asa ca am putea sa facem guvernul impreuna, fara PD-L”, au declarat pentru Cotidianul surse liberale. Liderii PNL au avut insa, intr-o prima
instanta, reactii negative fata de propunerea pesedista, explicindu-i lui Mircea Geoana ca nici macar in propriul sau partid, framintat de conflicte interne, nu este toata lumea de acord cu organizarea alegerilor anticipate. Unii dintre oamenii lui Tariceanu au fost chiar si mai radicali, vicepresedintele PNL Ludovic Orban parasind intilnirea, pe motiv ca nu are ce sa discute cu PSD: “Daca vreti sa lasati tara definitiv pe mina lui Basescu, n-aveti decit sa anuntati un protocol politic PNL-PSD”.
Nici colegii lui Mircea Geoana nu au fost foarte incintati de discutiile cu liberalii, considerind ca seful lor se umileste prea mult in fata lui Tariceanu. “Dar noi am venit aici sa stam in genunchi?”, l-ar fi intrebat la un moment dat vicepresedintele PSD Ioan Toma pe liderul partidului.
Totusi, intilnirea nu a fost soldata cu un esec total pentru Geoana. Liderii PNL nu au refuzat semnarea parteneriatului pe cinci ani, dar au pus o conditie: PSD sa voteze in Parlament proiectul de vot uninominal pe care liberalii il considera esential pentru strategia lor electorala. “Noi nu respingem ideea de alegeri anticipate si nici posibilitatea ca Guvernul sa isi dea demisia pentru a provoca anticipate. Dimpotriva. Dar le-am spus celor de la PSD ca trebuie sa vina si ei cu ceva in parteneriatul acesta. Sa vedem daca Geoana isi poate controla parlamentarii, sa voteze uninominalul, fara de care noi nu putem intra in campanie
electorala. Daca voteaza uninominalul, stam de vorba”, spun liderii PNL.
Si liderii PSD confirma continuarea negocierilor cu PNL pe marginea parteneriatului cu acest partid. “A fost o prima runda de discutii. Si urmeaza sa perfectam pe zona asta... Tinta este izolarea lui Traian Basescu. Trebuie sa transmitem mesaje catre populatie care sa identifice adversarul politic. Ei au incercat sa dea mesaje ca ar avea peste 50%, dar n-au decit 30 si ceva la suta. Chiar si cu 40-45% tot izolat e, ca nu ar mai avea cu cine sa faca guvernul”, a declarat pentru Cotidianul vicepresedintele PSD Ilie Sirbu. Acesta sustine ca “a fost o intilnire buna” si a precizat ca discutiile vor continua, dar ca nu se va semna oficial nici un protocol pina dupa alegeri: „N-am semnat nimic. Am convenit ca nu e cazul sa semnam nimic inainte de alegeri”.
Presedintele PSD, Mircea Geoana, a declarat joi, la Radio Guerrilla, comentind negocierile avute cu premierul Tariceanu, ca “rezultatele intilnirii se vor vedea in curind”. De mentionat ar fi faptul ca, in cadrul discutiilor de marti seara, Geoana l-a amenintat pe Tariceanu ca, daca nu vor accepta oferta PSD, el se va duce sa-i faca aceeasi oferta presedintelui Traian Basescu.
*
Adriana Saftoiu l-a refuzat pe Geoana
Mircea Geoana, presedintele PSD, a contactat-o recent pe Adriana Saftoiu pentru a-i solicita serviciile
in materie de consultanta politica. Fosta consiliera a presedintelui Basescu a confirmat pentru Cotidianul aceasta informatie, adaugind ca a declinat-o. “Sint foarte multi politicieni care m-au contactat pentru consultanta politica, iar printre acestia este si Mircea Geoana. Singura persoana politica cu care am ales sa lucrez este Irina Schrotter”, sustine Adriana Satfoiu. Surse din PSD sustin ca Mircea Geoana a incercat s-o convinga pe Adriana Saftoiu sa vina si sa lucreze pentru partid, liderul PSD avind “o mare simpatie” pentru ea. Aceleasi surse spun ca Geoana ar fi dorit sa beneficieze si de serviciile lui Felix Tataru, seful de campanie al echipei Basescu - PD la ultimele scrutine electorale.
Retrocedare cu cântec. Zelea Codreanu, bagat In afacerea terenurilor Casei Regale
Tribunalul Teleorman a improprietarit cu 23 de hectare de pamânt, dintre care 7 hectare fac parte din pârtia de schi Clabucet, din Predeal, un brasovean despre care se spune ca ar avea legaturi cu familia fostului lider al miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Mai mult, o parte din terenurile retrocedate in favoarea lui Ioan Codleanu se afla, din anul 2006, in proprietatea Casei Regale. Alte surse spun ca, de fapt, familia lui Ioan Codleanu ar fi cumparat o parte din terenurile in cauza direct de la Corneliu Zelea Codreanu, iar restul le-ar fi primit, dupa Primul Razboi Mondial, de la Casa Regala, in semn de recunostinta pentru merite deosebite
. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, terenurile au fost trecute in proprietatea statului, iar in 2006 Casa Regala a primit, prin hotarâre de Guvern, domeniile confiscate, printre care si terenurile câstigate la Teleorman de catre Ioan Codleanu.
Un teren de 16 hectare care fusese deja retrocedat Casei Regale a fost retrocedat pentru a doua oara unui brasovean. Ion Codleanu a incercat timp de aproape zece ani de zile sa intre in posesia a 23 de hectare in zona Predeal – Paraul Rece. Omul a pierdut pe linie pentru ca nu avea documente
care sa-i ateste dreptul la proprietate. Solutia lui a fost stramutarea procesului la Alexandria si motivarea cererii pe baza de martori. „Acum el are o hotarare definitiva prin care a castigat cele 23 hectare. Comisia de aplicare a legilor fondului funciar va trebui sa dea o hotarare prin care il vom pune in posesie“, ne-a declarat subprefectul judetului Brasov si membru in Comisia Funciara, Andras Szakal. Brasoveanul a castigat in instanta 7 hectare localizate pe partia Clabucet din Predeal si alte 16 hectare care se suprapun cu terenul deja retrocedat Casei Regale.
In anul 2006, Regele Mihai a intrat in posesia a 3.900 hectare de teren in baza mai multor documente de proprietate si harti demonstrative. Prefectul Brasovului, Aurelian Danu, declara atunci ca „validarea efectuata astazi readuce in atentie faptul ca exista momente speciale in istorie, mai ales cand incerci sa gasesti solutii care sa inchida capitole dureroase, momente care, prin diferite actiuni, atrag atentia asupra modului in care Romania, in pragul aderarii, trateaza cu maturitate problemele in diferite circumstante. Faptul ca o asemenea situatie s-a rezolvat la Brasov astfel, printr-o decizie de validare a bunurilor din regiune ale Casei Regale, scoate in evidenta ca putem incheia cu trecutul dureros si putem sa ne concentram asupra obiectivelor majore ale societatii romanesti“.
Ruda cu Capitanul
Situatia creata prin punerea in posesie cu terenurile in cauza a grupului Ioan Codleanu, Marcu Tudor, Marcu Mihnea Victor, Manolache Gheorghe Daniel, Manolache Constantin Marius, Pompieru Elena Corina si Nicolau Valentin ridica mari semne de intrebare cu privire la calitatea lor de mostenitori. Surse brasovene acrediteaza ideea ca Ioan Codleanu are o legatura de rudenie cu liderul miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Aceasta informatie a fost confirmata, partial, ieri, si de subprefectul Judetului Brasov, Andras Szakal. „Ioan Codleanu este reprezentantul tuturor mostenitorilor care au revendicat, inca de acum zece ani, terenurile respective. Ar putea exista o legatura intre aceste persoane si familia lui Corneliu Zelea Codreanu, insa pe noi nu ne intereseaza asta. Trebuie sa aplicam hotarârea instantei de judecata“, a precizat subprefectul.
O simpla afacere
O alta varianta vehiculata este aceea conform careia familia lui Ioan Codleanu a cumparat o parte din terenurile impadurite, care se afla in proprietatea Casei Regale, de la Corneliu Zelea Codreanu. O alta parte a suprafetelor in cauza a fost donata familiei Codleanu de catre Casa Regala, dupa incheierea Primului Razboi Mondial. Cert este ca Florel Codreanu, unul dintre nepotii Capitanului, a declarat, ieri, pentru „Gardianul“: „Niciunul dintre cei care au câstigat in instanta teleormaneana nu face parte din familia Codreanu“. Mihai Codreanu, un alt nepot al liderului miscarii legionare, ne-a declarat ca „Zelea Codreanu era un om sarac. El nu a avut proprietati in zona Predealului, cu o singura exceptie, care se afla deja in proprietatea noastra. Este vorba despre un teren in suprafata de 5.000 mp, care este localizat la baza pârtiei Clabucet“.
Martorii bat documentele
In timp ce Casa Regala si-a retrocedat terenurile in baza documentelor care dovedesc proprietatea, Ioan Codleanu s-a judecat timp de zece ani cu autoritatile locale brasovene, in baza declaratiilor unor martori. Dupa ce a pierdut la Brasov, Codleanu a stramutat procesul la Alexandria, judetul Teleorman. De acolo s-a intors cu o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila de punere in proprietate, bazata doar pe declaratiile unor martori.
Mostenitoarea industriasului Muschong a câstigat in Lugoj 11 imobile, unde locuiesc 800 de persoane
Mostenitorii industriasului banatean Jacob Muschong, care de mai multi ani revendica in instanta fostele proprietati nationalizate ale miliardarului, au convins judecatorii din Lugoj sa le retrocedeze terenul din oras in suprafata de 12 hectare pe care, cu aproape 100 de ani in urma, functionau trei fabrici de tigla si caramida. In acea zona, in prezent, se afla cartierul Mondial-Bocsei, iar decizia instantei de restituire in natura a terenului si cladirilor aferente se putea transforma intr-o adevarata bomba sociala, in conditiile in care ar fi trebuit evacuate aproape 800 de persoane. Mai exact, in cele 11 blocuri de pe terenul lui Jacob Muschong locuiesc 175 de familii si 51 de persoane singure, care ar fi trebuit sa-si gaseasca un adapost pâna când edilii locali le-ar fi putut oferi o locuinta. Pentru a evita problemele sociale ce s-ar fi declansat odata cu preluarea terenului de catre noii proprietari si evacuarea chiriasilor, primarul Marius Martinescu a propus mostenitorilor lui Jacob Muschong un schimb de terenuri. „La sfârsitul anului trecut, Primaria a propus noilor proprietari un schimb de terenuri, cu intentia construirii in zona Herendesti-Bocsei a 160 de apartamente sociale. Cu toate acestea, la inceputul lui 2008, noii proprietari au vândut terenul respectiv unei societati comerciale lugojene. Din fericire, actualul proprietar, firma Tehnocer, patronata de domnul Florin Maran, si-a aratat disponibilitatea pentru efectuarea schimbului de terenuri propus de administratia locala. Procedura legala privind acest schimb va incepe in cursul lunii curente si va cuprinde mai multe etape“, a declarat primarul Martinescu, precizând ca pentru construirea locuintelor sociale se va solicita o finantare din partea Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Singura mostenitoare a averii de milioane de euro a industriasului banatean, nepoata Margareta Wening, locuieste in Germania si a imputernicit un om de afaceri lugojean sa se ocupe de toata problema. Reprezentantul legal al familiei Muschong, Mihai Tânjala, fost ofiter de contrainformatii, spune ca va continua demersurile in justitie pentru recuperarea tuturor proprietatilor detinute de fostul industrias interbelic. „Eu am luat legatura cu descendentii lui Muschong, dupa ce am cumparat fabrica de tigla de la Lugoj, care a apartinut aceluiasi om. Am vrut sa reintregesc averea acestei familii. Nu pot estima inca valoarea aproximativa a terenurilor si imobilelor din Timis ce urmeaza a fi retrocedate“, a precizat Tânjala.
Spre deosebire de mostenitorii lui Jacob Muschong, carora nu le-a pasat de soarta celor 800 de persoane care puteau fi evacuate odata cu vânzarea terenului, urmasii lui Max Auschnit, un alt industrias interbelic care-si revendica proprietatile din Banat, au renuntat la 20 de case din Otelul Rosu, pe care le redobândisera in baza Legii 10, in favoarea persoanelor care locuiesc in ele.
Cerere de retrocedare pentru 200 de hectare in statiunea Buzias
Urmasa industriasului interbelic banatean Muschong a mai declansat procese si pentru recuperarea, din statiunea balneoclimaterica Buzias, a peste 200 ha de teren - din care numai parcul aflat in centrul statiunii are 37 ha, a patru hoteluri, a vilelor de cazare si cladirilor in care au functionat Baile 1 si 2. „Nepoata lui Muschong cere inapoi proprietatile in baza Legii 10. Practic ei au construit statiunea Buzias. Au plantat pomii din parcul central, au facut ca acest loc sa arate ca o statiune. Proprietatile au fost pierdute odata cu nationalizarea. Au avut parcul, au avut Baia 1, Baia 2, au avut alte vile pe care le-au construit si multe terenuri“, confirma si primarul din Buzias, Alger Ilas, care a anuntat ca cel mai important obiectiv turistic al orasului - parcul dendrologic, intins pe nu mai putin de 20 de hectare - este domeniu public si nu se mai poate retroceda. Conform evaluarilor specialistilor in imobiliare, averea industriasului lugojean, reevaluata, ar putea depasi suma de un miliard de euro.
Cuza versus Cuza
Stranepotii lui A.C. Cuza revendica patru camine de fete si o biblioteca, apartinând Universitatii „Al.I.Cuza“ Iasi.Unul dintre dosarele „istorice“ de retrocedare se afla acum in lucru la Tribunalul Judetean Iasi. Este vorba de o suprafata de teren evaluata la cel putin jumatate de milion de euro aflata in zona Copou, teren revendicat de stranepotii politicianului A.C. Cuza. Proprietatea de aproape 10 mii de metri patrati este solicitata in instanta de mostenitorii celebrului profesor, politician si ex-premier A.C. Cuza (1857-1947), iar acolo se afla acum patru camine de studente si Biblioteca de Litere a Universitatii „Al. I. Cuza“ (UAIC). Primarul Iasiului, Gheorghe Nichita, a declarat ca nu este problema primariei si ca situatia trebuie rezolvata de conducerea UAIC. Bogdan Ilie Cuza si Magdalena Cuza Marconi–Ciocci, mostenitorii, spun ca acel teren a fost confiscat ilegal de comunisti si ca au titlu de proprietate. Prima cerere de revendicare la Primaria Iasi a fost depusa in urma cu sapte ani. Abia in 2005 dosarul a fost luat in seama de oamenii legii. „Actiunea este lipsita de fundament deoarece este un teren care a intrat in posesia universitatii legal si acolo se afla camine si o biblioteca. Terenul nu are caracterul unui teren liber si conform Legii 10/2001 nu este posibila restituirea in natura“, este de parere rectorul UAIC, profesorul Dumitru Oprea. El este insa dispus la negocieri si la acordarea unor despagubiri, dar urmasii lui Cuza nu sunt de acord deocamdata. Un nou termen de judecata a fost fixat la 27 februarie.
Urmasii baronului Apor vor jumatate din comuna Comandau
Aproape jumatate din comuna Comandau, situata la 22 de km de orasul Covasna, la o altitudine de 1.030 de metri, se afla in situatia de a fi retrocedata urmasilor grofului Apor Csaba. Viceprimarul comunei, Janos Opra, ne-a declarat ca „familia baronului Apor a solicitat retrocedarea a 53 de hectare de teren intravilan care se situeaza pe terenul administrativ al comunei.“ Potrivit viceprimarului, comisia locala a analizat dosarul si l-a inaintat catre Comisia judeteana pentru decizia finala. „Problema este ca pe acel teren locuiesc aproximativ 80 de familii“, a mai adaugat Janos Opra. Viceprimarul spune ca localitatea a inceput sa se reprofileze pe turism, existând aici posibilitati de valorificare a potentialului turistic. Acesta este de parere ca daca retrocedarea va avea loc, dezvoltarea turistica a zonei ar putea avea de suferit. „Multi isi doresc construirea unei case de vacanta la Comandau si, daca acum metrul patrat este intre 8 si 12 euro, este de presupus ca urmasii baronului vor ridica pretul“, a conchis Janos Opra. Urmasii familiei nobile maghiare mai revendica si alte proprietati din judetul Covasna, cum ar fi 1.700 de hectare de padure, care se afla in prezent in proprietatea Consiliului Local Covasna. De asemenea, a devenit obiectul revendicarii si calea ferata, denumita „Planul inclinat“ (foto), un monument tehnic unicat in Europa care functioneaza din 1889 si care foloseste forta gravitatiei pentru a transporta vagoanele incarcate cu lemne pe o panta fara a utiliza alte surse de energie
.
. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, terenurile au fost trecute in proprietatea statului, iar in 2006 Casa Regala a primit, prin hotarâre de Guvern, domeniile confiscate, printre care si terenurile câstigate la Teleorman de catre Ioan Codleanu.
Un teren de 16 hectare care fusese deja retrocedat Casei Regale a fost retrocedat pentru a doua oara unui brasovean. Ion Codleanu a incercat timp de aproape zece ani de zile sa intre in posesia a 23 de hectare in zona Predeal – Paraul Rece. Omul a pierdut pe linie pentru ca nu avea documente
care sa-i ateste dreptul la proprietate. Solutia lui a fost stramutarea procesului la Alexandria si motivarea cererii pe baza de martori. „Acum el are o hotarare definitiva prin care a castigat cele 23 hectare. Comisia de aplicare a legilor fondului funciar va trebui sa dea o hotarare prin care il vom pune in posesie“, ne-a declarat subprefectul judetului Brasov si membru in Comisia Funciara, Andras Szakal. Brasoveanul a castigat in instanta 7 hectare localizate pe partia Clabucet din Predeal si alte 16 hectare care se suprapun cu terenul deja retrocedat Casei Regale.
In anul 2006, Regele Mihai a intrat in posesia a 3.900 hectare de teren in baza mai multor documente de proprietate si harti demonstrative. Prefectul Brasovului, Aurelian Danu, declara atunci ca „validarea efectuata astazi readuce in atentie faptul ca exista momente speciale in istorie, mai ales cand incerci sa gasesti solutii care sa inchida capitole dureroase, momente care, prin diferite actiuni, atrag atentia asupra modului in care Romania, in pragul aderarii, trateaza cu maturitate problemele in diferite circumstante. Faptul ca o asemenea situatie s-a rezolvat la Brasov astfel, printr-o decizie de validare a bunurilor din regiune ale Casei Regale, scoate in evidenta ca putem incheia cu trecutul dureros si putem sa ne concentram asupra obiectivelor majore ale societatii romanesti“.
Ruda cu Capitanul
Situatia creata prin punerea in posesie cu terenurile in cauza a grupului Ioan Codleanu, Marcu Tudor, Marcu Mihnea Victor, Manolache Gheorghe Daniel, Manolache Constantin Marius, Pompieru Elena Corina si Nicolau Valentin ridica mari semne de intrebare cu privire la calitatea lor de mostenitori. Surse brasovene acrediteaza ideea ca Ioan Codleanu are o legatura de rudenie cu liderul miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Aceasta informatie a fost confirmata, partial, ieri, si de subprefectul Judetului Brasov, Andras Szakal. „Ioan Codleanu este reprezentantul tuturor mostenitorilor care au revendicat, inca de acum zece ani, terenurile respective. Ar putea exista o legatura intre aceste persoane si familia lui Corneliu Zelea Codreanu, insa pe noi nu ne intereseaza asta. Trebuie sa aplicam hotarârea instantei de judecata“, a precizat subprefectul.
O simpla afacere
O alta varianta vehiculata este aceea conform careia familia lui Ioan Codleanu a cumparat o parte din terenurile impadurite, care se afla in proprietatea Casei Regale, de la Corneliu Zelea Codreanu. O alta parte a suprafetelor in cauza a fost donata familiei Codleanu de catre Casa Regala, dupa incheierea Primului Razboi Mondial. Cert este ca Florel Codreanu, unul dintre nepotii Capitanului, a declarat, ieri, pentru „Gardianul“: „Niciunul dintre cei care au câstigat in instanta teleormaneana nu face parte din familia Codreanu“. Mihai Codreanu, un alt nepot al liderului miscarii legionare, ne-a declarat ca „Zelea Codreanu era un om sarac. El nu a avut proprietati in zona Predealului, cu o singura exceptie, care se afla deja in proprietatea noastra. Este vorba despre un teren in suprafata de 5.000 mp, care este localizat la baza pârtiei Clabucet“.
Martorii bat documentele
In timp ce Casa Regala si-a retrocedat terenurile in baza documentelor care dovedesc proprietatea, Ioan Codleanu s-a judecat timp de zece ani cu autoritatile locale brasovene, in baza declaratiilor unor martori. Dupa ce a pierdut la Brasov, Codleanu a stramutat procesul la Alexandria, judetul Teleorman. De acolo s-a intors cu o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila de punere in proprietate, bazata doar pe declaratiile unor martori.
Mostenitoarea industriasului Muschong a câstigat in Lugoj 11 imobile, unde locuiesc 800 de persoane
Mostenitorii industriasului banatean Jacob Muschong, care de mai multi ani revendica in instanta fostele proprietati nationalizate ale miliardarului, au convins judecatorii din Lugoj sa le retrocedeze terenul din oras in suprafata de 12 hectare pe care, cu aproape 100 de ani in urma, functionau trei fabrici de tigla si caramida. In acea zona, in prezent, se afla cartierul Mondial-Bocsei, iar decizia instantei de restituire in natura a terenului si cladirilor aferente se putea transforma intr-o adevarata bomba sociala, in conditiile in care ar fi trebuit evacuate aproape 800 de persoane. Mai exact, in cele 11 blocuri de pe terenul lui Jacob Muschong locuiesc 175 de familii si 51 de persoane singure, care ar fi trebuit sa-si gaseasca un adapost pâna când edilii locali le-ar fi putut oferi o locuinta. Pentru a evita problemele sociale ce s-ar fi declansat odata cu preluarea terenului de catre noii proprietari si evacuarea chiriasilor, primarul Marius Martinescu a propus mostenitorilor lui Jacob Muschong un schimb de terenuri. „La sfârsitul anului trecut, Primaria a propus noilor proprietari un schimb de terenuri, cu intentia construirii in zona Herendesti-Bocsei a 160 de apartamente sociale. Cu toate acestea, la inceputul lui 2008, noii proprietari au vândut terenul respectiv unei societati comerciale lugojene. Din fericire, actualul proprietar, firma Tehnocer, patronata de domnul Florin Maran, si-a aratat disponibilitatea pentru efectuarea schimbului de terenuri propus de administratia locala. Procedura legala privind acest schimb va incepe in cursul lunii curente si va cuprinde mai multe etape“, a declarat primarul Martinescu, precizând ca pentru construirea locuintelor sociale se va solicita o finantare din partea Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. Singura mostenitoare a averii de milioane de euro a industriasului banatean, nepoata Margareta Wening, locuieste in Germania si a imputernicit un om de afaceri lugojean sa se ocupe de toata problema. Reprezentantul legal al familiei Muschong, Mihai Tânjala, fost ofiter de contrainformatii, spune ca va continua demersurile in justitie pentru recuperarea tuturor proprietatilor detinute de fostul industrias interbelic. „Eu am luat legatura cu descendentii lui Muschong, dupa ce am cumparat fabrica de tigla de la Lugoj, care a apartinut aceluiasi om. Am vrut sa reintregesc averea acestei familii. Nu pot estima inca valoarea aproximativa a terenurilor si imobilelor din Timis ce urmeaza a fi retrocedate“, a precizat Tânjala.
Spre deosebire de mostenitorii lui Jacob Muschong, carora nu le-a pasat de soarta celor 800 de persoane care puteau fi evacuate odata cu vânzarea terenului, urmasii lui Max Auschnit, un alt industrias interbelic care-si revendica proprietatile din Banat, au renuntat la 20 de case din Otelul Rosu, pe care le redobândisera in baza Legii 10, in favoarea persoanelor care locuiesc in ele.
Cerere de retrocedare pentru 200 de hectare in statiunea Buzias
Urmasa industriasului interbelic banatean Muschong a mai declansat procese si pentru recuperarea, din statiunea balneoclimaterica Buzias, a peste 200 ha de teren - din care numai parcul aflat in centrul statiunii are 37 ha, a patru hoteluri, a vilelor de cazare si cladirilor in care au functionat Baile 1 si 2. „Nepoata lui Muschong cere inapoi proprietatile in baza Legii 10. Practic ei au construit statiunea Buzias. Au plantat pomii din parcul central, au facut ca acest loc sa arate ca o statiune. Proprietatile au fost pierdute odata cu nationalizarea. Au avut parcul, au avut Baia 1, Baia 2, au avut alte vile pe care le-au construit si multe terenuri“, confirma si primarul din Buzias, Alger Ilas, care a anuntat ca cel mai important obiectiv turistic al orasului - parcul dendrologic, intins pe nu mai putin de 20 de hectare - este domeniu public si nu se mai poate retroceda. Conform evaluarilor specialistilor in imobiliare, averea industriasului lugojean, reevaluata, ar putea depasi suma de un miliard de euro.
Cuza versus Cuza
Stranepotii lui A.C. Cuza revendica patru camine de fete si o biblioteca, apartinând Universitatii „Al.I.Cuza“ Iasi.Unul dintre dosarele „istorice“ de retrocedare se afla acum in lucru la Tribunalul Judetean Iasi. Este vorba de o suprafata de teren evaluata la cel putin jumatate de milion de euro aflata in zona Copou, teren revendicat de stranepotii politicianului A.C. Cuza. Proprietatea de aproape 10 mii de metri patrati este solicitata in instanta de mostenitorii celebrului profesor, politician si ex-premier A.C. Cuza (1857-1947), iar acolo se afla acum patru camine de studente si Biblioteca de Litere a Universitatii „Al. I. Cuza“ (UAIC). Primarul Iasiului, Gheorghe Nichita, a declarat ca nu este problema primariei si ca situatia trebuie rezolvata de conducerea UAIC. Bogdan Ilie Cuza si Magdalena Cuza Marconi–Ciocci, mostenitorii, spun ca acel teren a fost confiscat ilegal de comunisti si ca au titlu de proprietate. Prima cerere de revendicare la Primaria Iasi a fost depusa in urma cu sapte ani. Abia in 2005 dosarul a fost luat in seama de oamenii legii. „Actiunea este lipsita de fundament deoarece este un teren care a intrat in posesia universitatii legal si acolo se afla camine si o biblioteca. Terenul nu are caracterul unui teren liber si conform Legii 10/2001 nu este posibila restituirea in natura“, este de parere rectorul UAIC, profesorul Dumitru Oprea. El este insa dispus la negocieri si la acordarea unor despagubiri, dar urmasii lui Cuza nu sunt de acord deocamdata. Un nou termen de judecata a fost fixat la 27 februarie.
Urmasii baronului Apor vor jumatate din comuna Comandau
Aproape jumatate din comuna Comandau, situata la 22 de km de orasul Covasna, la o altitudine de 1.030 de metri, se afla in situatia de a fi retrocedata urmasilor grofului Apor Csaba. Viceprimarul comunei, Janos Opra, ne-a declarat ca „familia baronului Apor a solicitat retrocedarea a 53 de hectare de teren intravilan care se situeaza pe terenul administrativ al comunei.“ Potrivit viceprimarului, comisia locala a analizat dosarul si l-a inaintat catre Comisia judeteana pentru decizia finala. „Problema este ca pe acel teren locuiesc aproximativ 80 de familii“, a mai adaugat Janos Opra. Viceprimarul spune ca localitatea a inceput sa se reprofileze pe turism, existând aici posibilitati de valorificare a potentialului turistic. Acesta este de parere ca daca retrocedarea va avea loc, dezvoltarea turistica a zonei ar putea avea de suferit. „Multi isi doresc construirea unei case de vacanta la Comandau si, daca acum metrul patrat este intre 8 si 12 euro, este de presupus ca urmasii baronului vor ridica pretul“, a conchis Janos Opra. Urmasii familiei nobile maghiare mai revendica si alte proprietati din judetul Covasna, cum ar fi 1.700 de hectare de padure, care se afla in prezent in proprietatea Consiliului Local Covasna. De asemenea, a devenit obiectul revendicarii si calea ferata, denumita „Planul inclinat“ (foto), un monument tehnic unicat in Europa care functioneaza din 1889 si care foloseste forta gravitatiei pentru a transporta vagoanele incarcate cu lemne pe o panta fara a utiliza alte surse de energie
.
Premierul Daniel
Ion Iliescu a marturisit recent ca, in septembrie 1991, Frontul Salvarii Nationale (FSN) i-a propus functia de prim-ministru Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, Preafericitul Daniel, actualul Patriarh al Romaniei. Fesenistii i-au adresat propunerea in mod direct Inaltului Ierarh, dupa inlaturarea lui Petre Roman din fruntea Guvernului.
Pe fundalul gravelor instabilitati sociale cauzate de descinderile minerilor in Capitala, un premier provenit din structurile Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) parea o solutie practica, in conditiile in care 80 la suta dintre romani sunt de confesiune crestin-ortodoxa. Pe de alta parte, un alt argument in favoarea numirii PF Daniel la carma Cabinetului era existenta unui precedent: Patriarhul Miron Cristea ocupase fotoliul de prim-ministru al Romaniei in perioada februarie 1938 - martie 1939. De asemenea, conducerea FSN l-a dorit premier pe Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, pentru ca, traditional, liderii spirituali ai acestei Mitropolii acced la rangul de Patriarh.
Strategii FSN au evitat sa-i propuna functia de prim-ministru Patriarhului Teoctist, asupra caruia planau la acel moment acuzatii de colaborationism cu regimul Ceausescu. Scandalul culminase cu auto-exilarea Preafericitului la Manastirea Sinaia la indemnul staretului acestui asezamant, Clement Popescu. Numirea unui prim-ministru asupra caruia ar fi planat unele semne de intrebare privind eventuala colaborare cu regimul comunist nu ar fi fost o miscare politica strategica. Luand act de propunerea Frontului Salvarii Nationale, Inalt Preasfintitul Daniel avea nevoie, insa, de aprobarea indirecta a Patriarhului Teoctist si de avizul Sfantului Sinod. Drept urmare, Mitropolitul Daniel l-a intrebat pe Teoctist daca, din postura unui om al Bisericii, isi poate asuma functia de prim-ministru al Romaniei. Sursele apropiate PF Daniel ne-au precizat ca raspunsul Patriarhului, intors din exil, a fost unul "diplomatic". PF Teoctist i-a explicat Mitropolitului Daniel ca propunerea FSN dovedeste ca acest partid pretuieste Biserica Ortodoxa Romana, dar ca, dupa Revolutie, BOR a hotarat ca nici un ierarh sa nu mai ocupe o functie politica importanta. Explicatiile Patriarhului Teoctist veneau in contextul in care, pana in anii '90, BOR avea reprezentanti in cadrul Marii Adunari Nationale. Pe de alta parte, potrivit surselor citate, Patriarhul Teoctist a specificat ca Sfantul Sinod considera ca exemplul Patriarhului Miron Cristea trebuie sa ramana unul singular. (Razvan GHEORGHE)
Solcanu: "Insist, poate le dati un telefon"
Partidul lui Ion Iliescu a pastrat de-a lungul vremii bunele relatii cu actualul Patriarh, aspect surprins si in celebrele "stenograme PSD".
Conform acestor documente
, in sedinta din 20 octombrie 2003 a Delegatiei Permanente a pesedistilor, liderul iesean Ion Solcanu a tinut sa accentueze contributia lui Daniel, pe atunci Mitropolit, la succesul referendumului pentru revizuirea Constitutiei organizat de Guvernul Adrian Nastase. "As vrea sa subliniez rolul foarte mare al Bisericii in referendum. Ne-a ajutat. Cel putin la Iasi, ce au facut Mitropolitul Daniel si Patriarhul Greciei in timpul slujbei, in fata a zeci si zeci de mii de oameni, este impresionant. Iar ieri, la o sfintire de biserica de o ora si jumatate cu domnul presedinte Valer Dorneanu, iarasi mitropolitul a facut un apel. S-a comportat extraordinar si cred ca este bine sa gasiti dv. timpul potrivit sa le multumiti individual", a spus Solcanu, adresandu-i-se lui Nastase. "Intr-adevar, Biserica ne-a ajutat extraordinar" - a recunoscut si seful PSD. Solcanu a continuat: "Insist, poate le dati un telefon dv. Ar fi extraordinar de important. Un telefon este mai... Scrisoarea ramane si...". Ar mai fi de amintit ca, tot in 2003, Adrian Nastase a fost distins de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei, cu "Marea Cruce Moldava". (O.B.)
Iliescu: "A fost doar o varianta"
Numirea actualului Patriarh, PF Daniel, in fruntea Guvernului a fost doar o varianta de lucru aparuta in urma consultarii cu partidele politice, sustine fostul presedinte, Ion Iliescu, intr-un interviu pentru ZIUA. El spune ca in locul Mitropolitului Daniel a preferat sa mearga pe mana tehnocratului Stolojan.
Ati dorit sa-l numiti pe actualul Patriarh Daniel premier, dupa caderea Guvernului Roman?
A fost o discutie consultativa cu reprezentantii tuturor partidelor, adica vreo 17. Mi s-au propus mai multi generali, mitropoliti si altii. In urma consultarilor am convenit sa desemnez premier un tehnocrat, pe Theodor Stolojan.
Mai tineti minte cine l-a propus pe actualul Patriarh?
Nu mai tin minte.
A fost cineva impotriva?
Nu am mers pe ideea asta. Eu am cerut consultare si am vazut ca cei mai multi s-au pronuntat pentru un tehnocrat si am mers pe aceasta formula.
De ce credeti ca a fost propus un ierarh pentru sefia Guvernului?
Ideea cu el a pornit de la experienta Patriarhului Miron Cristea, din perioada interbelica.
Decizia s-a luat prin vot sau ati decis dumneavoastra?
Eu aveam dreptul, conform prevederilor constitutionale de atunci, sa destitui si sa numesc prim-ministri. Nu aveam nevoie de o nici o consultare, dar tinand cont de momentul dat eu m-am consultat cu toti sefii de partide. Pana la urma a fost acceptul cam general pentru Stolojan. (Interviu realizat de Cristian ANDREI)
Autoexilul lui Teoctist
In ianuarie 1990, Patriarhul de atunci, Teoctist Arapasu, a cerut Sfantului Sinod sa aprobe retragerea sa din demnitatea detinuta, ca raspuns la acuzatiile care i se aduceau, atat de cler, cat si de mireni, in privinta colaborarii sale cu regimul comunist. Printre contestatari se afla si actualul Patriarh.
Imediat dupa Revolutie, s-a format Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii ale carui obiective includeau si inlaturarea din functie a lui Teoctist, caruia i se reprosa pasivitatea fata de distrugerea unor lacase de cult de catre autoritatile comuniste. Grupul ii avea ca lideri pe Daniel Ciobotea, pe atunci protosinghel, teologul Dumitru Staniloaie, actualul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, parintele Constantin Galeriu, ieromonahul Iustin Marchis si mirenii Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconsky. In fata presiunilor, Patriarhul Teoctist a anuntat ca se retrage la Manastirea Sinaia invocand varsta inaintata si problemele de sanatate
. In numai cateva luni, pozitia Grupului in cadrul BOR a devenit minoritara, clericii solicitand reintoarcerea exilatului. In aprilie 1990, mitropolitii Nestor Vornicescu si Antonie Plamadeala merg la Sinaia si il conving pe Teoctist sa revina, iar Grupul a decis sa se autodizolve. Ulterior, Patriarhul a cautat sa refaca unitatea Bisericii, inclusiv prin promovarea ca Mitropoliti a fostilor sai contestatari, Daniel Ciobotea si Bartolomeu Anania. (Adrian ILIE)
Mineriada din 1991
Propunerea instalarii Mitropolitului Daniel in fruntea unui Guvern "de deschidere nationala" a aparut dupa demisia premierului Petre Roman, pe fondul mineriadei din 24-28 septembrie 1991. Minerii grevisti, condusi de Miron Cozma, au ajuns in Capitala in dimineata zilei de 25 septembrie 1991 si s-au oprit in Piata Victoriei, cerand ca primul-ministru Roman sa discute cu ei. In cursul dupa-amiezii, "ortacii" au declansat atacul cu pietre si sticle incendiare asupra Palatului Victoria. Guvernul si Televiziunea au fost asediate, iar Cabinetul Petre Roman a demisionat. Minerii au ravasit Bucurestiul cu bata, lasand in urma un bilant tragic: trei morti si peste 400 de persoane ajunse la spital, din care 50 internate. In cele din urma, presedintele Ion Iliescu si Miron Cozma au semnat un comunicat prin care anuntau rezolvarea revendicarilor minerilor, iar "Luceafarul huilei" a sunat retragerea. In urmatoarele zile, Iliescu s-a consultat cu fesenistii la putere cu privire la succesorul lui Roman, avansand inclusiv numele Mitropolitului Daniel. La 1 octombrie 1991, fostul ministru de Finante Theodor Stolojan a fost numit prim-ministru. In legatura cu debarcarea lui Petre Roman din fruntea Executivului, au existat voci care au sustinut ca aceasta miscare a fost "opera" lui Ion Iliescu, pusa in scena cu ajutorul minerilor. Iliescu a respins aceste acuzatii, spunand ca Guvernul Roman ar fi fost schimbat chiar daca nu veneau minerii la Bucuresti. "Premierul Roman, din proprie initiativa, a formulat textul de depunere a mandatului, folosindu-se de prevederea legala ca premierul isi depune demisia presedintelui. (...) A-si depune mandatul inseamna a-si da demisia. (...) A fost o procedura absolut legala si fireasca si nimeni, atunci, nu a contestat-o", a precizat Iliescu, intr-un interviu acordat Associated Press. (O.B.)
Precedentul Miron Cristea
Nominalizarea unei fete bisericesti in functia de premier nu reprezinta o noutate in istoria tarii, Patriarhul Miron Cristea fiind desemnat in aceasta functie in februarie 1938. Venirea sa in fruntea Guvernului coincide cu o perioada de criza politica, deoarece nici un partid nu reusise sa obtina majoritatea la scrutinul din 1937. Dupa inlaturarea lui Octavian Goga, la mai putin de doua luni de cand fusese numit prim-ministru, Patriarhul Miron Cristea a fost desemnat de Carol al II-lea sa conduca Executivul. Vazut ca o solutie pentru situatia de criza, Patriarhul Miron Cristea nu a reusit sa se opuna dizolvarii partidelor politice si instalarii regimului autoritar al regelui Carol al II-lea. Miron Cristea a fost primul
Patriarh al Romaniei, fiind ales in aceasta functie in 1925. El a facut parte din Regenta Regala dupa moartea Regelui Ferdinand.
Pe fundalul gravelor instabilitati sociale cauzate de descinderile minerilor in Capitala, un premier provenit din structurile Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) parea o solutie practica, in conditiile in care 80 la suta dintre romani sunt de confesiune crestin-ortodoxa. Pe de alta parte, un alt argument in favoarea numirii PF Daniel la carma Cabinetului era existenta unui precedent: Patriarhul Miron Cristea ocupase fotoliul de prim-ministru al Romaniei in perioada februarie 1938 - martie 1939. De asemenea, conducerea FSN l-a dorit premier pe Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, pentru ca, traditional, liderii spirituali ai acestei Mitropolii acced la rangul de Patriarh.
Strategii FSN au evitat sa-i propuna functia de prim-ministru Patriarhului Teoctist, asupra caruia planau la acel moment acuzatii de colaborationism cu regimul Ceausescu. Scandalul culminase cu auto-exilarea Preafericitului la Manastirea Sinaia la indemnul staretului acestui asezamant, Clement Popescu. Numirea unui prim-ministru asupra caruia ar fi planat unele semne de intrebare privind eventuala colaborare cu regimul comunist nu ar fi fost o miscare politica strategica. Luand act de propunerea Frontului Salvarii Nationale, Inalt Preasfintitul Daniel avea nevoie, insa, de aprobarea indirecta a Patriarhului Teoctist si de avizul Sfantului Sinod. Drept urmare, Mitropolitul Daniel l-a intrebat pe Teoctist daca, din postura unui om al Bisericii, isi poate asuma functia de prim-ministru al Romaniei. Sursele apropiate PF Daniel ne-au precizat ca raspunsul Patriarhului, intors din exil, a fost unul "diplomatic". PF Teoctist i-a explicat Mitropolitului Daniel ca propunerea FSN dovedeste ca acest partid pretuieste Biserica Ortodoxa Romana, dar ca, dupa Revolutie, BOR a hotarat ca nici un ierarh sa nu mai ocupe o functie politica importanta. Explicatiile Patriarhului Teoctist veneau in contextul in care, pana in anii '90, BOR avea reprezentanti in cadrul Marii Adunari Nationale. Pe de alta parte, potrivit surselor citate, Patriarhul Teoctist a specificat ca Sfantul Sinod considera ca exemplul Patriarhului Miron Cristea trebuie sa ramana unul singular. (Razvan GHEORGHE)
Solcanu: "Insist, poate le dati un telefon"
Partidul lui Ion Iliescu a pastrat de-a lungul vremii bunele relatii cu actualul Patriarh, aspect surprins si in celebrele "stenograme PSD".
Conform acestor documente
, in sedinta din 20 octombrie 2003 a Delegatiei Permanente a pesedistilor, liderul iesean Ion Solcanu a tinut sa accentueze contributia lui Daniel, pe atunci Mitropolit, la succesul referendumului pentru revizuirea Constitutiei organizat de Guvernul Adrian Nastase. "As vrea sa subliniez rolul foarte mare al Bisericii in referendum. Ne-a ajutat. Cel putin la Iasi, ce au facut Mitropolitul Daniel si Patriarhul Greciei in timpul slujbei, in fata a zeci si zeci de mii de oameni, este impresionant. Iar ieri, la o sfintire de biserica de o ora si jumatate cu domnul presedinte Valer Dorneanu, iarasi mitropolitul a facut un apel. S-a comportat extraordinar si cred ca este bine sa gasiti dv. timpul potrivit sa le multumiti individual", a spus Solcanu, adresandu-i-se lui Nastase. "Intr-adevar, Biserica ne-a ajutat extraordinar" - a recunoscut si seful PSD. Solcanu a continuat: "Insist, poate le dati un telefon dv. Ar fi extraordinar de important. Un telefon este mai... Scrisoarea ramane si...". Ar mai fi de amintit ca, tot in 2003, Adrian Nastase a fost distins de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolit al Moldovei, cu "Marea Cruce Moldava". (O.B.)
Iliescu: "A fost doar o varianta"
Numirea actualului Patriarh, PF Daniel, in fruntea Guvernului a fost doar o varianta de lucru aparuta in urma consultarii cu partidele politice, sustine fostul presedinte, Ion Iliescu, intr-un interviu pentru ZIUA. El spune ca in locul Mitropolitului Daniel a preferat sa mearga pe mana tehnocratului Stolojan.
Ati dorit sa-l numiti pe actualul Patriarh Daniel premier, dupa caderea Guvernului Roman?
A fost o discutie consultativa cu reprezentantii tuturor partidelor, adica vreo 17. Mi s-au propus mai multi generali, mitropoliti si altii. In urma consultarilor am convenit sa desemnez premier un tehnocrat, pe Theodor Stolojan.
Mai tineti minte cine l-a propus pe actualul Patriarh?
Nu mai tin minte.
A fost cineva impotriva?
Nu am mers pe ideea asta. Eu am cerut consultare si am vazut ca cei mai multi s-au pronuntat pentru un tehnocrat si am mers pe aceasta formula.
De ce credeti ca a fost propus un ierarh pentru sefia Guvernului?
Ideea cu el a pornit de la experienta Patriarhului Miron Cristea, din perioada interbelica.
Decizia s-a luat prin vot sau ati decis dumneavoastra?
Eu aveam dreptul, conform prevederilor constitutionale de atunci, sa destitui si sa numesc prim-ministri. Nu aveam nevoie de o nici o consultare, dar tinand cont de momentul dat eu m-am consultat cu toti sefii de partide. Pana la urma a fost acceptul cam general pentru Stolojan. (Interviu realizat de Cristian ANDREI)
Autoexilul lui Teoctist
In ianuarie 1990, Patriarhul de atunci, Teoctist Arapasu, a cerut Sfantului Sinod sa aprobe retragerea sa din demnitatea detinuta, ca raspuns la acuzatiile care i se aduceau, atat de cler, cat si de mireni, in privinta colaborarii sale cu regimul comunist. Printre contestatari se afla si actualul Patriarh.
Imediat dupa Revolutie, s-a format Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii ale carui obiective includeau si inlaturarea din functie a lui Teoctist, caruia i se reprosa pasivitatea fata de distrugerea unor lacase de cult de catre autoritatile comuniste. Grupul ii avea ca lideri pe Daniel Ciobotea, pe atunci protosinghel, teologul Dumitru Staniloaie, actualul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, parintele Constantin Galeriu, ieromonahul Iustin Marchis si mirenii Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconsky. In fata presiunilor, Patriarhul Teoctist a anuntat ca se retrage la Manastirea Sinaia invocand varsta inaintata si problemele de sanatate
. In numai cateva luni, pozitia Grupului in cadrul BOR a devenit minoritara, clericii solicitand reintoarcerea exilatului. In aprilie 1990, mitropolitii Nestor Vornicescu si Antonie Plamadeala merg la Sinaia si il conving pe Teoctist sa revina, iar Grupul a decis sa se autodizolve. Ulterior, Patriarhul a cautat sa refaca unitatea Bisericii, inclusiv prin promovarea ca Mitropoliti a fostilor sai contestatari, Daniel Ciobotea si Bartolomeu Anania. (Adrian ILIE)
Mineriada din 1991
Propunerea instalarii Mitropolitului Daniel in fruntea unui Guvern "de deschidere nationala" a aparut dupa demisia premierului Petre Roman, pe fondul mineriadei din 24-28 septembrie 1991. Minerii grevisti, condusi de Miron Cozma, au ajuns in Capitala in dimineata zilei de 25 septembrie 1991 si s-au oprit in Piata Victoriei, cerand ca primul-ministru Roman sa discute cu ei. In cursul dupa-amiezii, "ortacii" au declansat atacul cu pietre si sticle incendiare asupra Palatului Victoria. Guvernul si Televiziunea au fost asediate, iar Cabinetul Petre Roman a demisionat. Minerii au ravasit Bucurestiul cu bata, lasand in urma un bilant tragic: trei morti si peste 400 de persoane ajunse la spital, din care 50 internate. In cele din urma, presedintele Ion Iliescu si Miron Cozma au semnat un comunicat prin care anuntau rezolvarea revendicarilor minerilor, iar "Luceafarul huilei" a sunat retragerea. In urmatoarele zile, Iliescu s-a consultat cu fesenistii la putere cu privire la succesorul lui Roman, avansand inclusiv numele Mitropolitului Daniel. La 1 octombrie 1991, fostul ministru de Finante Theodor Stolojan a fost numit prim-ministru. In legatura cu debarcarea lui Petre Roman din fruntea Executivului, au existat voci care au sustinut ca aceasta miscare a fost "opera" lui Ion Iliescu, pusa in scena cu ajutorul minerilor. Iliescu a respins aceste acuzatii, spunand ca Guvernul Roman ar fi fost schimbat chiar daca nu veneau minerii la Bucuresti. "Premierul Roman, din proprie initiativa, a formulat textul de depunere a mandatului, folosindu-se de prevederea legala ca premierul isi depune demisia presedintelui. (...) A-si depune mandatul inseamna a-si da demisia. (...) A fost o procedura absolut legala si fireasca si nimeni, atunci, nu a contestat-o", a precizat Iliescu, intr-un interviu acordat Associated Press. (O.B.)
Precedentul Miron Cristea
Nominalizarea unei fete bisericesti in functia de premier nu reprezinta o noutate in istoria tarii, Patriarhul Miron Cristea fiind desemnat in aceasta functie in februarie 1938. Venirea sa in fruntea Guvernului coincide cu o perioada de criza politica, deoarece nici un partid nu reusise sa obtina majoritatea la scrutinul din 1937. Dupa inlaturarea lui Octavian Goga, la mai putin de doua luni de cand fusese numit prim-ministru, Patriarhul Miron Cristea a fost desemnat de Carol al II-lea sa conduca Executivul. Vazut ca o solutie pentru situatia de criza, Patriarhul Miron Cristea nu a reusit sa se opuna dizolvarii partidelor politice si instalarii regimului autoritar al regelui Carol al II-lea. Miron Cristea a fost primul
Patriarh al Romaniei, fiind ales in aceasta functie in 1925. El a facut parte din Regenta Regala dupa moartea Regelui Ferdinand.
Cioroianu: Voi accepta moldoveneasca odată cu limba austriacă
Adrian Cioroianu spune că „vorbeşte prin hârtii" cu omologul de la Chişinău şi că a încercat să-l tempereze pe Băsescu în relaţia cu Voronin.
Şeful diplomaţiei româneşti este convins că şi-a făcut bine treaba, până acum, la Ministerul Afacerilor Externe. El spune că multe dintre gafele ce i-au fost puse „în cârcă" sunt opera celor care încearcă să demonstreze că preşedintele Băsescu a avut dreptate opunându-se intrării sale în guvern. Adrian Cioroianu a vorbit „La masa
adevărului" despre relaţiile glaciale cu Andrei Stratan, omologul său de peste Prut, dar şi despre colaborarea cu Palatul Cotroceni.
Adevărul: În ce relaţii personale şi diplomatice sunteţi cu ministrul de externe de la Chişinău, Andrei Stratan?
Adrian Cioroianu: E mult spus că am avea relaţii personale. Sunt miniştri din Europa cu care vorbesc la telefonul celular relativ frecvent. E o practică în Uniunea Europeană să schimbăm numerele de telefon şi vorbim de cele mai multe ori direct. Cu Andrei Stratan, ori de câte ori ne-am întâlnit, am avut o relaţie normală. Ne-am întâlnit în reuniuni cu format multilateral, de regulă legate de cooperarea în zona Mării Negre. Dar nu am ajuns la acel nivel, pe care mi l-aş dori, să ne putem întâlni, să putem vorbi la telefon. Până acum suntem în faza în care vorbim de cele mai multe ori prin hârtii cu antet.
Cum vedeţi evoluţia relaţiilor diplomatice bilaterale în 2008? Este un an preelectoral acolo...
Păi asta explică totul! Aşa cum văd eu lucrurile, istoria va continua şi după Voronin, şi după Băsescu, şi după Stratan, şi după Cioroianu. Dincolo de orice acuzaţie care ni se mai aduce de dincolo de Prut, România acceptă existenţa a două state vorbitoare de limba română în Europa. Probabil, fie domnul preşedinte Voronin, fie consilierii domniei sale au ajuns la concluzia că din punct de vedere electoral conturarea unui fel de adversar politic în afară ar fi favorabilă.
Aveţi un departament în subordine care se ocupă de Republica Moldova. Mai sunt încă vreo două în guvern. Sunteţi mulţumit de expertiza care vi se furnizează în domeniu?
Expertiza există. Sunt totuşi documente
care sunt de uz intern, o serie
de lucruri cu care nu poţi ieşi în presă, dar asta nu înseamnă că departamentele nu-şi fac treaba. Că ar putea fi comasate... Din punctul meu de vedere, am fost mereu pentru simplificare. Dar nu sunt cel care să decidă acest lucru.
Nu aţi simţit nevoia să concediaţi pe nimeni de-a lungul mandatului? Nu numai de la departamentul pentru Republica Moldova...
Oho! Lăsând gluma la o parte, să ştiţi că este un aparat
birocratic în sensul normal al termenului. Birocratic are şi o tentă negativă, dar are şi o tentă pur tehnică. Eu vorbesc din punct de vedere tehnic. Ministerul
este împărţit în astfel de departamente. Ai nevoie de o informaţie despre Ciad, chemi pe cel care se ocupă de Africa, ai nevoie de Peru, chemi pe cel care se ocupă de America Latină. La fel cu Republica Moldova. Sigur că în cazul Republicii Moldova există şi problema vizelor, problema consulară.
Care sunt ultimele evoluţii în problema vizelor?
Situaţia e net îmbunătăţită pentru simplul fapt că s-a modernizat consulatul. În momentul de faţă, nu mai sunt cozile care erau anul trecut. Şi care în primul rând erau o problemă pentru cei care se aflau în stradă la Chişinău. Vă invit să vizitaţi consulatul de la Chişinău, pentru că veţi rămâne impresionaţi cel puţin în perimetrul acestuia.
Nu e riscant să te deplasezi până acolo, la consulat, date
fiind relaţiile tensionate dintre Bucureşti şi Chişinău?
Eu vă sfătuiesc să vă duceţi. Să nu ne temem de Republica Moldova. În momentul de faţă, situaţia vizelor este net îmbunătăţită. Putem da până la o mie de vize pe zi. Nu mai avem de-a face cu acele cozi din anii trecuţi. Avem oameni mai mulţi. Am detaşat personal. Am mărit programul de lucru.
Aveţi discuţii frecvente cu domnul Leonard Orban asupra anumitor probleme cu care se confruntă România?
Ce discut cu domnul Orban despre Republica Moldova este legat de „limba moldovenească". O spun foarte deschis. Voi accepta limba moldovenească atunci când voi accepta şi limbile braziliană, mexicană şi austriacă. Deseori am impresia că la nivelul unor oficiali de la Chişinău problema nu este tratată cu seriozitate. Un fost prim-ministru român a spus că va accepta existenţa limbii moldoveneşti atunci când va vedea un dicţionar moldovenesc. Imediat, la Chişinău a apărut, peste noapte, un astfel de dicţionar!
Sunt divizaţi românii din afara graniţelor?
Foarte divizaţi. Şi nu vreau să las impresia că asta s-ar întâmpla numai în spaţiul apropiat. În Italia şi Spania avem circa 80-90 de asociaţii de români.
Care a fost cel mai delicat moment pe care l-aţi traversat până acum ca ministru de externe? De pildă, ce s-a întâmplat la întâlnirea de la Washington, cu doamna Rice sau incidentul cu Costică Argint?
Funcţia te expune la aşa ceva. Au fost două momente care nu au nimic în comun. Întâlnirea cu Condoleezza Rice a durat 30 de minute şi mai bine, întâlnirea cu Costică Argint nu a fost o întâlnire, nu a fost o discuţie. A venit un om care mi-a spus că se bucură că am ajuns acolo. Eu l-am bătut pe umăr şi ne-am dat mâna. Din punctul meu de vedere nu a fost o întâlnire.
Sunteţi supărat pe ziarişti?
Nici pe departe. Ziariştii nu au nicio vină. Sunt supărat pe acei ziarişti care se duc în redacţii şi nu au posibilitatea să spună unde au fost.
Şeful diplomaţiei româneşti este convins că şi-a făcut bine treaba, până acum, la Ministerul Afacerilor Externe. El spune că multe dintre gafele ce i-au fost puse „în cârcă" sunt opera celor care încearcă să demonstreze că preşedintele Băsescu a avut dreptate opunându-se intrării sale în guvern. Adrian Cioroianu a vorbit „La masa
adevărului" despre relaţiile glaciale cu Andrei Stratan, omologul său de peste Prut, dar şi despre colaborarea cu Palatul Cotroceni.
Adevărul: În ce relaţii personale şi diplomatice sunteţi cu ministrul de externe de la Chişinău, Andrei Stratan?
Adrian Cioroianu: E mult spus că am avea relaţii personale. Sunt miniştri din Europa cu care vorbesc la telefonul celular relativ frecvent. E o practică în Uniunea Europeană să schimbăm numerele de telefon şi vorbim de cele mai multe ori direct. Cu Andrei Stratan, ori de câte ori ne-am întâlnit, am avut o relaţie normală. Ne-am întâlnit în reuniuni cu format multilateral, de regulă legate de cooperarea în zona Mării Negre. Dar nu am ajuns la acel nivel, pe care mi l-aş dori, să ne putem întâlni, să putem vorbi la telefon. Până acum suntem în faza în care vorbim de cele mai multe ori prin hârtii cu antet.
Cum vedeţi evoluţia relaţiilor diplomatice bilaterale în 2008? Este un an preelectoral acolo...
Păi asta explică totul! Aşa cum văd eu lucrurile, istoria va continua şi după Voronin, şi după Băsescu, şi după Stratan, şi după Cioroianu. Dincolo de orice acuzaţie care ni se mai aduce de dincolo de Prut, România acceptă existenţa a două state vorbitoare de limba română în Europa. Probabil, fie domnul preşedinte Voronin, fie consilierii domniei sale au ajuns la concluzia că din punct de vedere electoral conturarea unui fel de adversar politic în afară ar fi favorabilă.
Aveţi un departament în subordine care se ocupă de Republica Moldova. Mai sunt încă vreo două în guvern. Sunteţi mulţumit de expertiza care vi se furnizează în domeniu?
Expertiza există. Sunt totuşi documente
care sunt de uz intern, o serie
de lucruri cu care nu poţi ieşi în presă, dar asta nu înseamnă că departamentele nu-şi fac treaba. Că ar putea fi comasate... Din punctul meu de vedere, am fost mereu pentru simplificare. Dar nu sunt cel care să decidă acest lucru.
Nu aţi simţit nevoia să concediaţi pe nimeni de-a lungul mandatului? Nu numai de la departamentul pentru Republica Moldova...
Oho! Lăsând gluma la o parte, să ştiţi că este un aparat
birocratic în sensul normal al termenului. Birocratic are şi o tentă negativă, dar are şi o tentă pur tehnică. Eu vorbesc din punct de vedere tehnic. Ministerul
este împărţit în astfel de departamente. Ai nevoie de o informaţie despre Ciad, chemi pe cel care se ocupă de Africa, ai nevoie de Peru, chemi pe cel care se ocupă de America Latină. La fel cu Republica Moldova. Sigur că în cazul Republicii Moldova există şi problema vizelor, problema consulară.
Care sunt ultimele evoluţii în problema vizelor?
Situaţia e net îmbunătăţită pentru simplul fapt că s-a modernizat consulatul. În momentul de faţă, nu mai sunt cozile care erau anul trecut. Şi care în primul rând erau o problemă pentru cei care se aflau în stradă la Chişinău. Vă invit să vizitaţi consulatul de la Chişinău, pentru că veţi rămâne impresionaţi cel puţin în perimetrul acestuia.
Nu e riscant să te deplasezi până acolo, la consulat, date
fiind relaţiile tensionate dintre Bucureşti şi Chişinău?
Eu vă sfătuiesc să vă duceţi. Să nu ne temem de Republica Moldova. În momentul de faţă, situaţia vizelor este net îmbunătăţită. Putem da până la o mie de vize pe zi. Nu mai avem de-a face cu acele cozi din anii trecuţi. Avem oameni mai mulţi. Am detaşat personal. Am mărit programul de lucru.
Aveţi discuţii frecvente cu domnul Leonard Orban asupra anumitor probleme cu care se confruntă România?
Ce discut cu domnul Orban despre Republica Moldova este legat de „limba moldovenească". O spun foarte deschis. Voi accepta limba moldovenească atunci când voi accepta şi limbile braziliană, mexicană şi austriacă. Deseori am impresia că la nivelul unor oficiali de la Chişinău problema nu este tratată cu seriozitate. Un fost prim-ministru român a spus că va accepta existenţa limbii moldoveneşti atunci când va vedea un dicţionar moldovenesc. Imediat, la Chişinău a apărut, peste noapte, un astfel de dicţionar!
Sunt divizaţi românii din afara graniţelor?
Foarte divizaţi. Şi nu vreau să las impresia că asta s-ar întâmpla numai în spaţiul apropiat. În Italia şi Spania avem circa 80-90 de asociaţii de români.
Care a fost cel mai delicat moment pe care l-aţi traversat până acum ca ministru de externe? De pildă, ce s-a întâmplat la întâlnirea de la Washington, cu doamna Rice sau incidentul cu Costică Argint?
Funcţia te expune la aşa ceva. Au fost două momente care nu au nimic în comun. Întâlnirea cu Condoleezza Rice a durat 30 de minute şi mai bine, întâlnirea cu Costică Argint nu a fost o întâlnire, nu a fost o discuţie. A venit un om care mi-a spus că se bucură că am ajuns acolo. Eu l-am bătut pe umăr şi ne-am dat mâna. Din punctul meu de vedere nu a fost o întâlnire.
Sunteţi supărat pe ziarişti?
Nici pe departe. Ziariştii nu au nicio vină. Sunt supărat pe acei ziarişti care se duc în redacţii şi nu au posibilitatea să spună unde au fost.
Ristea, înapoi într-o ţară cam tristea
Senzaţional! Incredibil! Eram siguri cu toţii că aşa se va întîmpla, dar asta nu face evenimentul mai puţin incredibil. Ristea Priboi există. A fost văzut recent la nişte plimbări de voie prin comuna natală, Brădeşti (la vreo patru kilometri nord de Craiova), prin Filiaşi, ba chiar şi prin Craiova. O fi auzit gagiul că sînt probleme cu clauza de salvgardare pe Justiţie şi a zis să apară, ca să mai spele din ruşinea magistraţilor români. Cum era de aşteptat, cele 300 de miliarde de lei vechi returnări de TVA către Genică Boerică – la care Ristea a pus umărul –, precum şi Vinalcoolul Dolj, ajuns tot la Genică, nu au reapărut. Şi nici n-o să le mai vedem vreodată. Tot ce putem spera este să-i vedem în pîrnaie pe cei douăzeci de băieţi de la Direcţia de Finanţe Dolj, care au dosare
penale în lucru, pentru prostiile făcute cu Priboi pe cînd era mare barosan la SIF Oltenia.
penale în lucru, pentru prostiile făcute cu Priboi pe cînd era mare barosan la SIF Oltenia.
Cica face cura de raci ca sa fie viril
In fiecare saptamina, miliardarul Cristian Tintareanu isi procura languste, raci si scoici, de la un prieten care i le aduce proaspete si aromate de peste hotare. Omul de afaceri spune ca in faimoasa-i vila se consuma nu mai putin de doua lazi cu asemenea trufandale odata la sapte zile si este de parere ca racii, preparati dupa anumite retete care contin ierburi aromate, sint unele dintre cele mai bune afrodisiace din lume. In conditiile acestea, nu mai stim ce sa luam in serios. Ba spune ca e atit de anchilozat, incit nu se poate apleca sa se incalte, ba ca si-a imbunatatit serios performantele sexuale
. Probabil ca dieta
minunata pe baza de raci si languste il va ajuta sa le raspunda mai mult decit onorabil apetisantelor thailandeze al caror masaj binefacator ii dezmorteste oasele si poftele.
. Probabil ca dieta
minunata pe baza de raci si languste il va ajuta sa le raspunda mai mult decit onorabil apetisantelor thailandeze al caror masaj binefacator ii dezmorteste oasele si poftele.
„Ne-am mutat impreuna”
Andreea Raicu a dezvaluit ca ea si Tudor Chirila si-au inchiriat un apartament, in care vor locui pana cand va fi construita casa vedetei de la Prima. Cuplul s-a intors, recent, dintr-o binemeritata vacanta in Malayesia si Singapore. „Am stat la plaja, am citit si am facut doua masaje pe zi”, a povestit prezentatoarea.
Desi gurile rele s-au grabit sa nu dea prea multi sorti de izbanda cuplului Andreea Raicu -Tudor Chirila si nu au privit cu ochi buni povestea de iubire nascuta intre nonconformistul solist al trupei Vama si finuta vedeta de la Prima Tv, idila traita de cei doi indragostiti se transforma pe zi ce trece intr-o relatie serioasa. Cei doi indragostiti au decis sa locuiasca sub acelasi acoperis, motiv pentru care si-au inchiriat un apartament, in care vor sta pana cand casa Andreei va fi gata. „Ne-am mutat impreuna intr-un apartament inchiriat. Nu putem sa ne plimbam cu sacosica de haine de la unul la altul”, a marturisit Andreea Raicu. Cu un bronz nou, la fel de modesta si stilata, vedeta de la Prima a povestit cum si-a petrecut impreuna cu iubitul sau, vacanta de iarna in Malayesia si Singapore: „Am stat la plaja, am citit, am facut masaj de doua ori pe zi, iar Tudor s-a simtit foarte bine, desi nu este obisnuit cu acest gen de concedii”. In ceea ce priveste un eventual mariaj intre ea si solistul trupei Vama, Andreea a declarat: „In momentul de fata nu-mi doresc lucrul acesta, iar despre copii, nu am vorbit. Recunosc ca peste zece ani ma vad maritata si cu copil, dar oare ce femeie nu se vede casatorita la 40 de ani”.
Tentata sa prezinte un talk-show
Chiar daca se considera o persoana norocoasa si crede ca va face „divertisment pana la o anumita varsta si dupa aceea ar opta pentru un talk-show”, Andreea recunoaste ca ar tenta-o ideea sa prezinte „o emisiune cu scop caritabil sau sa organizez un teledon”. De curand, ea si-a descoperit inclinatia spre psihologie
, stiinta complexa spre care considera ca ar fi optat daca nu cunostea succesul in televiziune. „Acum cred ca nu o mai pot studia pentru ca mi-am pierdut abilitatea de a invata”, a declarat aceasta, in cadrul emisiunii „Agentul VIP” de la Antena 2.
Dezordine organizata sau amor cu nabadai
Andreea este constienta de temperamentul iubitului ei, aceasta facandu-i si o scurta caracterizare: „Tudor este imprevizibil si sensibil. Sub toata platosa asta a lui este foarte sensibil. La noi
in casa este dezordine. E dezordine, si cand nu se mai poate, facem ordine”. ”Gata, ca daca spun din casa iar se supara pe mine”, a adaugat Andreea.
Bunica In varsta de 97 de ani
”Pentru 2008 imi doresc sanatate
. Anul trecut am avut unele probleme de sanatate si eu si cei apropiati mie. Poti sa ai absolut orice si intr-o zi sa descoperi ca suferi de o boala a batranetii”, a mentionat cea a carei bunica va implini curand 97 de ani.
”Nu m-as mai intoarce inapoi daca as fi inselata, sau poate ca am fost si nu mi-am dat seama".
Andreea Raicu
Desi gurile rele s-au grabit sa nu dea prea multi sorti de izbanda cuplului Andreea Raicu -Tudor Chirila si nu au privit cu ochi buni povestea de iubire nascuta intre nonconformistul solist al trupei Vama si finuta vedeta de la Prima Tv, idila traita de cei doi indragostiti se transforma pe zi ce trece intr-o relatie serioasa. Cei doi indragostiti au decis sa locuiasca sub acelasi acoperis, motiv pentru care si-au inchiriat un apartament, in care vor sta pana cand casa Andreei va fi gata. „Ne-am mutat impreuna intr-un apartament inchiriat. Nu putem sa ne plimbam cu sacosica de haine de la unul la altul”, a marturisit Andreea Raicu. Cu un bronz nou, la fel de modesta si stilata, vedeta de la Prima a povestit cum si-a petrecut impreuna cu iubitul sau, vacanta de iarna in Malayesia si Singapore: „Am stat la plaja, am citit, am facut masaj de doua ori pe zi, iar Tudor s-a simtit foarte bine, desi nu este obisnuit cu acest gen de concedii”. In ceea ce priveste un eventual mariaj intre ea si solistul trupei Vama, Andreea a declarat: „In momentul de fata nu-mi doresc lucrul acesta, iar despre copii, nu am vorbit. Recunosc ca peste zece ani ma vad maritata si cu copil, dar oare ce femeie nu se vede casatorita la 40 de ani”.
Tentata sa prezinte un talk-show
Chiar daca se considera o persoana norocoasa si crede ca va face „divertisment pana la o anumita varsta si dupa aceea ar opta pentru un talk-show”, Andreea recunoaste ca ar tenta-o ideea sa prezinte „o emisiune cu scop caritabil sau sa organizez un teledon”. De curand, ea si-a descoperit inclinatia spre psihologie
, stiinta complexa spre care considera ca ar fi optat daca nu cunostea succesul in televiziune. „Acum cred ca nu o mai pot studia pentru ca mi-am pierdut abilitatea de a invata”, a declarat aceasta, in cadrul emisiunii „Agentul VIP” de la Antena 2.
Dezordine organizata sau amor cu nabadai
Andreea este constienta de temperamentul iubitului ei, aceasta facandu-i si o scurta caracterizare: „Tudor este imprevizibil si sensibil. Sub toata platosa asta a lui este foarte sensibil. La noi
in casa este dezordine. E dezordine, si cand nu se mai poate, facem ordine”. ”Gata, ca daca spun din casa iar se supara pe mine”, a adaugat Andreea.
Bunica In varsta de 97 de ani
”Pentru 2008 imi doresc sanatate
. Anul trecut am avut unele probleme de sanatate si eu si cei apropiati mie. Poti sa ai absolut orice si intr-o zi sa descoperi ca suferi de o boala a batranetii”, a mentionat cea a carei bunica va implini curand 97 de ani.
”Nu m-as mai intoarce inapoi daca as fi inselata, sau poate ca am fost si nu mi-am dat seama".
Andreea Raicu
“Nevoiasa” Mantale s-a mutat in casa de 800000 de euro
Subprefectul Capitalei nu prea mai da pe la serviciu, desi orasul a fost greu incercat in ultimele saptamani de zapezi, ger, mizerie, blocaje si altele, din cauza ca are probleme arzatoare: mobilarea si mutarea intr-o noua
locuinta de lux
In luna septembrie a anului trecut, fostul prefect al Capitalei, Mioara Mantale, a venit in fata magistratilor Curtii de Apel Bucuresti, unde a cerut suspendarea HG prin care a fost inlocuita din functie. Mantale declara, atunci, instantei de judecata ca, prin decizia guvernului, i se adusese un prejudiciu pe mai multe planuri, atat financiar - salariul de subprefect fiind mai mic cu aproximativ o mie de lei, cat si de imagine. Interesant, dar de atunci incoace, Mantale nu pridideste sa dea peste cap propriile teorii prin comportamentul sau. Salariul e mic, dar din el si-a achizitionat un superapartament in Cartierul Francez, fieful miliardarilor bucuresteni, unde s-a mutat recent, dupa ce l-a mobilat a giorno.
De fapt, e vorba de un intreg etaj de imobil, pentru ca Mioara a luat doua apartamente alaturate si le-a modificat spargand zidul dintre ele, dupa cum se vede clar in imaginile alaturate. Noua locuinta a costat o bagatela de 400.000 x 2 egal 800.000 de euro. De asemenea, Mioara si-a luat, dupa cum Cancan a informat deja, un super jeep Volvo XC 90, de circa doua miliarde de lei vechi. Asta, ca sa vedem cum e cu grija financiara a zilei de maine manifestata in instanta de subprefectul Capitalei. Vorbind despre a doua problema, adica despre imaginea sa publica, Mantale are si aici grija sa isi dea cu firma
in cap. Mai exact, de cand e subprefect, mersul la slujba a ajuns, pentru Mioara, un soi de exercitiu "liber ales".
Marti, bunaoara, ea nu a "servit" prefectura, avand-o pe sora sa ca invitata, in schimb a venit soferul institutiei pentru a-i aduce targuielile comandate. Trebuie spus ca masina Daewoo pusa la dispozitie de prefectura si al sau sofer nu sunt folosite de subprefect decat pentru chestiuni personale, ea preferand sa circule doar cu masina personala, mult mai luxoasa. Tot soferul statului e pus sa ii spele si masina proprie si sa ii conduca acasa menajera. Ieri, Mioara a avut un alt oaspete, care a impiedicat-o sa plece la serviciu mai devreme de ora 14.00. Mare parte din timp, subprefectul liberal-democrat poate fi admirat prin fereastra locuintei sale, de 400.000 de euro, in timp ce se relaxeaza intr-un leagan-balansoar de vreo 15 milioane de lei, gandind, probabil, la nimicniciile acestei lumi haine in care sforariile politice te impiedica sa chiulesti din functia de prefect si te obliga sa o fentezi doar pe cea de subprefect...
locuinta de lux
In luna septembrie a anului trecut, fostul prefect al Capitalei, Mioara Mantale, a venit in fata magistratilor Curtii de Apel Bucuresti, unde a cerut suspendarea HG prin care a fost inlocuita din functie. Mantale declara, atunci, instantei de judecata ca, prin decizia guvernului, i se adusese un prejudiciu pe mai multe planuri, atat financiar - salariul de subprefect fiind mai mic cu aproximativ o mie de lei, cat si de imagine. Interesant, dar de atunci incoace, Mantale nu pridideste sa dea peste cap propriile teorii prin comportamentul sau. Salariul e mic, dar din el si-a achizitionat un superapartament in Cartierul Francez, fieful miliardarilor bucuresteni, unde s-a mutat recent, dupa ce l-a mobilat a giorno.
De fapt, e vorba de un intreg etaj de imobil, pentru ca Mioara a luat doua apartamente alaturate si le-a modificat spargand zidul dintre ele, dupa cum se vede clar in imaginile alaturate. Noua locuinta a costat o bagatela de 400.000 x 2 egal 800.000 de euro. De asemenea, Mioara si-a luat, dupa cum Cancan a informat deja, un super jeep Volvo XC 90, de circa doua miliarde de lei vechi. Asta, ca sa vedem cum e cu grija financiara a zilei de maine manifestata in instanta de subprefectul Capitalei. Vorbind despre a doua problema, adica despre imaginea sa publica, Mantale are si aici grija sa isi dea cu firma
in cap. Mai exact, de cand e subprefect, mersul la slujba a ajuns, pentru Mioara, un soi de exercitiu "liber ales".
Marti, bunaoara, ea nu a "servit" prefectura, avand-o pe sora sa ca invitata, in schimb a venit soferul institutiei pentru a-i aduce targuielile comandate. Trebuie spus ca masina Daewoo pusa la dispozitie de prefectura si al sau sofer nu sunt folosite de subprefect decat pentru chestiuni personale, ea preferand sa circule doar cu masina personala, mult mai luxoasa. Tot soferul statului e pus sa ii spele si masina proprie si sa ii conduca acasa menajera. Ieri, Mioara a avut un alt oaspete, care a impiedicat-o sa plece la serviciu mai devreme de ora 14.00. Mare parte din timp, subprefectul liberal-democrat poate fi admirat prin fereastra locuintei sale, de 400.000 de euro, in timp ce se relaxeaza intr-un leagan-balansoar de vreo 15 milioane de lei, gandind, probabil, la nimicniciile acestei lumi haine in care sforariile politice te impiedica sa chiulesti din functia de prefect si te obliga sa o fentezi doar pe cea de subprefect...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
