"Am avut noroc sa fiu publicata in Canada, romanii sunt in afara modei literare"

Felicia Mihali a emigrat in Canada in 2000. In Romania era ziarist, dar chiar inainte de plecare i-au aparut trei carti - Tara branzei, Mica istorie, Luca si chinezul. In 2001 cartea Tara branzei i-a aparut in traducerea proprie la editura canadiana XYZ din Montreal si a fost intampinata de cronici foarte bune in ziarele si revistele de specialitate din Quebec. Dupa trei ani, Felicia Mihali se intoarce pentru scurt timp in Romania si povesteste despre drumul sau de scriitor intr-o limba straina. - Multi tineri romani studiaza avand de foarte devreme intentia de a pleca in strainatate si a-si construi un destin acolo. Ce sanse au ei intr-o societate cum este cea canadiana? - Emigratia depinde de experienta fiecaruia, exista profesii care sunt favorizate la emigratie - una e sa fii actor si cu totul alta inginer, doctor sau programator. Cu toate astea, nimic nu e imposibil, exista persoane care pot trece peste orice, depinde de motivatia fiecaruia. Depinde de motivul pentru care pleci din Romania: daca pleci ca sa mananci mai bine, te arzi, acolo se mananca mai prost, totul e plin de chimicale si trebuie sa gestionezi foarte atent propria nutritie, daca pleci pentru ca aici nu poti face suta la suta ceea ce crezi ca esti in stare sa faci, atunci s-ar putea sa reusesti. E foarte greu cu toate ca societatea canadiana este una dintre cele mai deschise, mai democrate, mai pacifiste, dar are retinerile ei. Ti se cere peste tot "experienta canadiana" si nu intamplator - standardele sunt altele, chiar daca vorbim doar de lucrul in echipa, de exemplu. Trebuie sa cunosti anumite lucruri legate de legislatie, program, faptul ca se munceste pe rupte, cu foarte putine pauze - e o societate foarte riguroasa care te imbratiseaza daca esti un bun profesionist. In general, romanii fac figura foarte buna in Canada, selectia e foarte severa si nu ajung acolo decat profesionisti. Sunt oameni seriosi, nu hoti, nu lichele, de aceea perceptia este cu totul alta decat in Europa, de exemplu. - Exemplul tau personal e unul special, ai reusit sa te afirmi in destul de scurt timp. Care este secretul tau, un traseu atent programat sau norocul? - M-am orientat instinctiv si m-a ajutat faptul ca sunt o persoana foarte muncitoare. Nu stiu cat de inteligenta, dar robusta, cu un spirit foarte puternic. Si-atunci, de la inceput am fost admisa la Universitatea din Montreal la un master in Literatura comparata, iar asta a fost o sansa pentru mine. A fost o alegere buna, chiar daca mi-a fost greu. M-am pus la punct cu limba de creatie, franceza literara - fiindca exista o distanta intre limba vorbita si cea scrisa, asta se vede si in romana. Am redus astfel din handicapul limbii si mi-am dat seama ca trebuie sa incerc rapid sa public. Mi-am tradus singura Tara branzei, am verificat traducerea cu ajutorul unei profesoare de la Universitate si cand manuscrisul a fost gata, la capatul a cateva luni bune de munca, l-am trimis la cateva edituri. Am primit multe refuzuri inainte de acordul editurii XYZ, care este a treia intr-un eventual top al caselor de editura din Quebec si e condusa de Andre Vanasse, o personalitate prestigioasa in domeniul literaturii. La sfarsitul lui 2001 a aparut Le pays du fromage. - Ti se pare ca din punct de vedere al informatiei literare suntem izolati in Romania? - Romania a ramas eurocentrista, ori in America modele sunt cu totul altele. Eu mi-am facut teza, de exemplu, in Studii post-coloniale - literatura aparuta dupa decolonizarea fostelor colonii engleze si franceze. Sunt autori de care aici se stie foarte putin - Salman Rushdie este cel mai cunoscut dintre ei, dar sunt si altii - Hanif Kureishi, Zadie Smith, Arundathi Roy, Bharati Mukeriji s.a. Sunt autori "produsi" din casatorii mixte, deci cu o noua identitate hibrida, fie autori care au fost colonisti, iar dupa decolonizare au emigrat in spatiile fostilor colonizatori. Plus ca teoria literara nu mai e deloc ce stiam eu din Universitate - s-au schimbat vedetele teoriei literare, in general moda fiind sa vii inspre literatura din alte domenii, istorie, psihologie, politica, chiar medicina. Se cultiva interdisciplinaritatea, nu mai exista practic literatura pura, ci combinata cu alte arte - film, arta, dans. S-au hibridizat domeniile. Eu am avut noroc sa fiu publicata, fiindca nu sunt "in moda", centrele de atentie sunt acum in zona Irak, Iran, Afganistan.